Comuna Cepari, Argeș
| Cepari | |||
| — Comună — | |||
.JPG) Biserica Înălțarea Domnului din satul Ceparii Pământeni (monument istoric) | |||
| |||
  Cepari Cepari (România) | |||
| Coordonate: 45°11′57″N 24°32′35″E45°11′57″N 24°32′35″E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Argeș | ||
| SIRUTA | 15313 | ||
| Reședință | Ceparii Pământeni | ||
| Componență | |||
| Guvernare | |||
| - Primar | Alexei-Cristian Ciobanu[*][3] (PSD, ) | ||
| Altitudine | 356 m.d.m. | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▼ 2289 locuitori | ||
| - Recensământul anterior, 2002 | 2.485 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
GeoNames  | |||
Modifică date / text  | |||
Cepari (în trecut, Cepari-Bârsești) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Cărpeniș, Ceparii Pământeni (reședința), Ceparii Ungureni, Morăști, Șendrulești, Urluiești, Valea Măgurei și Zamfirești.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în nord-vestul județului, la limita cu județul Vâlcea, pe malurile Topologului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ678A, care o leagă spre nord de Șuici și spre sud de Tigveni (unde începe o porțiune comună cu DN73C), Ciofrângeni (unde se ramifică din nou), Poienarii de Argeș, Morărești (unde se intersectează cu DN7), apoi în județul Vâlcea la Milcoiu, Nicolae Bălcescu și Galicea. Din acest drum, lângă Ceparii Ungureni se ramifică șoseaua județeană DJ703F, care duce spre vest în județul Vâlcea la Runcu, Dăești și Râmnicu Vâlcea (unde se termină în DN7).[4]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Cepari
Români (97,5%)
Necunoscut (2,49%)
Componența confesională a comunei Cepari
Ortodocși (97,29%)
Necunoscută (2,49%)
Altă religie (0,21%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cepari se ridică la 2.289 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.485 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,51%). Pentru 2,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,29%). Pentru 2,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Cepari este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Alexei-Cristian Ciobanu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 7 | ||||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | ||||||||
| Partidul România Unită | 1 | ||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cepari purta numele de Cepari-Bârsești, făcea parte din plasa Topologul a județului Argeș și era formată din satele Bârsești, Ceparii Pământeni, Ceparii Ungureni, Șendrulești, Valea Calului și Vlădești, cu 1374 de locuitori. În comună existau o școală primară rurală și patru biserici (la Bârsești, Ceparii Pământeni, Ceparii Ungureni și Vlădești).[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Urluești-Băbeni, cu 914 locuitori, formată din satele Cepari-Urluești, Surpați și Valea Babei, având o școală mixtă și trei biserici (una în fiecare sat).[8]
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă. Comuna Cepari avea 1284 de locuitori în satele Ceparii Pământeni, Ceparii Ungureni, Valea Calului și Șendrulești;[9] comuna Urluești (noul nume al comunei Urluești-Băbeni) avea 1223 de locuitori în satele Urluești, Valea Babei și Surpați.[10]
În 1950, comunele au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat, iar comuna Urluești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Cepari.[11][12]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În comuna Cepari se află curtea boierilor din Cepari (1752), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu aflat în satul Ceparii Pământeni și alcătuit din ruinele caselor, biserica „Înălțarea Domnului” și zidul de incintă.
În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul vilei Minovici (începutul secolului al XX-lea) din satul Cărpeniș, ansamblu format din vila propriu-zisă, anexe și parc; și biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1820) din satul Ceparii Ungureni.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Google Maps – Comuna Cepari, Argeș (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Cepari-Bîrsești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 315–316.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Urluești-Băbeni” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 695.
- ^ „Comuna Cepari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Urluești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
