Hieronymus Bosch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hieronymus Bosch: Presupus autoportret - Bibliothèque municipale, Arras
Alaert du Hamel 02 nlWP.jpg

Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken, n. cca. 1453, decedat la 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale.

Note biografice[modificare | modificare sursă]

Numele său adevărat a fost Hieronymus (sau Jeroen) van Aken, dar a semnat tablourile cu numele Bosch, nume derivat din toponimul 's-Hertogenbosch, locul nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune El Bosco. Aflat în sudul Olandei de astăzi, 's-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari orașe ale ducatului Brabant, care aparținea din 1430 ducilor de Burgundia.

Nu se cunosc detalii din viața sa. Fiu și nepot de pictori, proveniți probabil din Aachen (în flamandă: Aken), Hieronymus Bosch continuă tradiția familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25 de ani. În anul 1481, Bosch este pentru prima dată pomenit în arhive ca bărbat însurat. În 1480 sau chiar puțin mai devreme, el se însoară cu Aleyt Goyaert van den Meervenne, fiica unui înstărit cetățean al orașului. Din câte se știe, nu au avut copii. Hieronymus Bosch devine membru al breslei Notre Dame în 1486 sau 1487, în care tatăl său îndeplinise rolul de consilier artistic. În secolul al XV-lea, confreria Notre Dame ("Lieve-Vrouwe Broederschap") este bogată și influentă. Comunitatea angajează muzicanți pentru ceremoniile religioase și apelează la sprijinul artiștilor pentru decorarea capelei din oraș.

Hieronymus Bosch: Tripticul Ispitele Sfântului Anton - Tabloul central, 1505-06 - Museu Nacional d'Arte Antiga, Lisabona

La cererea breslei, Bosch pictează prin anul 1490 voleurile exterioare ale unui retabulum (fundal al altarului). Mai târziu va executa și alte lucrări de dimensiuni mai mici. Arta lui Bosch este recunoscută curând și dincolo de granițele orașului. Astfel, Filip I cel Frumos, suveranul Olandei, îi comandă în 1504 un tablou de altar reprezentând "Judecata de Apoi", iar Margareta de Austria îi cumpără Tripticul intitulată "Ispitele Sfântului Anton".

Hieronymus Bosch moare în 1516 și este înmormântat la 's-Hertogenbosch. Conform datelor din arhiva confreriei Notre Dame, slujba de înmormântare a pictorului a avut loc pe data de 9 septembrie. În afara acestor fapte, nu știm nimic sigur despre viața particulară a lui Bosch. Mai multe întrebări, rămase încă fără răspuns, se ridică în legătură cu acest artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei "Homines Intelligentiae", care - năzuind la atingerea inocenței cerești - asocia libertinajul cu emanciparea mistică.

Hieronymus Bosch: Tripticul Judecata de Apoi - Tabloul central, 1500-1510 - Akademie der Bildenden Künste, Viena

Caracterizarea operei sale[modificare | modificare sursă]

Este cunoscută și ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Câțiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzând în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginația exuberantă a lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare și grotești. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa.

Opera artistică[modificare | modificare sursă]

În Tripticul "Judecata de Apoi" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite.

Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporește senzația de grotesc.

Si totusi,chiar în zilele noastre,se afirmă existenta reală a balaurilor.Părintele Ilarion Argatu care a trăit si a slujit la mănăstirea Cernica,de lângă Bucurasti,mărturiseste:"Toti preotii si călugării de aici stiu de existenta lui.Se hrăneste cu pestele din lacul Cernica,cu broaste si alte fiinte.Din când în când iese spre seară la vânătoare.Eu l-am văzut uitându-mă de aici din chilie,pe geamul care dă spre lac,plutea pe luciul apei.Este un balaur cu un singur cap,lung ca un sarpe,să aibă vreo 30 de metri si o circomferintă de vreo 10 metri.Este mare.Este urias...La Apocalipsă.se spune că vor iesi fiarele si animalele din adâncul pământului.Nu au voie să iasă si să vatăme lumea ,decât numai atunci când li se va porunci.Până atunci li s-a pus hotar si asteptă vremea lor".(Pr.Argatu V.Ioan,"Răspunsurile duhovnicesti la întrebările credinciosilor,ale părintelui Ilarion Argatu",ed.Mila crestină,Fălticeni,2005,14-16.)).89.122.14.141 (discuție) 30 mai 2011 09:07 (EEST)
Hieronymus Bosch: Tripticul Grădina plăcerilor, 1503-04 - Museo del Prado, Madrid

"Grădina plăcerilor" (numită și "Împărăția milenară", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie.

În opera tardivă "Purtarea crucii" (1515-1516), Bosch renunță la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase.

Hieronymus Bosch: Purtarea crucii, 1515-1516 - Museum voor Schone Kunsten, Gent

El invită credincioșii să resimtă din plin violența, spiritul demonic ce sălășuiește în indivizii din mulțime le schimonosește chipurile, în contrast cu durerea imobilă de pe chipul lui Iisus. Scena este compusă într-un fundal fără cer și peisaj, astfel încât chipurile deformate de grimase bolnave ies și mai mult în evidență.

Hieronymus Bosch s-a născut după epoca pictorilor flamanzi primitivi, dominată de personalitatea lui Jan van Eyck, și moare în momentul în care începe epoca de aur a picturii din Țările de Jos. Contemporan cu Memling și Dürer, Bosch a lucrat exclusiv pe pământul său natal, în Brabant, creând o pictură originală și fermecătoare, nemaiîntâlnită în arta europeană de până atunci.

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hieronymus Bosch