Bastarni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hartă a Daciei Romane în anul 125, care indică amplasarea bastarnilor, împărţiţi în două grupuri. Grupul mai mic, care popula Delta Dunării și împrejurimile sale de nord, a fost cunoscut sub numele de peucini.

Bastarnii erau un popor germanic, originar din centrul Europei. Spre sfârșitul secolului II î.Hr., bastarnii s-au strămutat pe teritoriul de azi al Moldovei (Romania) si al Republicii Moldova, până la Dunăre și Marea Neagră. Munții Moldovei erau cunoscuți geografilor antici sub numele Alpes Bastarnici.

Prima mențiune a bastarnilor datează din jurul anului 200 î.Hr., când geograful Demetrios din Callatis, descriind ținuturile de la nord de gurile Dunării, îi întâlnește aici, „veniți din alte părți”. Istoricul Trogus Pompeius relatează despre luptele dintre bastarni și daci. Învinși la început și pedepsiți din această cauză de regele lor, Oroles, să îndeplinească îndatoriri ce reveneau femeilor, dacii au sfârșit prin a-i învinge pe noii veniți. Deși nu se știe precis când au avut loc aceste evenimente, este cert că Burebista a fost cel care a pus capăt „episodului bastarnic” din istoria Daciei.

În contrast cu momentul Oroles, două alte episoade ulterioare îi prezintă pe bastarni în aceeași tabără cu dacii. Așa s-a întâmplat în 61 î.Hr., când bastarnii sosiți în ajutotul geților sud-dunăreni au înfrânt sub zidurile catății Histria oastea romană condusă de proconsulul Gaius Antonius Hybrida. Treizeci și doi de ani mai târziu, victoria a fost însă a romanilor, iar bastarnii, pierzându-și regele Deldon pe câmpul de luptă, au fost nevoiți să se retragă la nord de Dunăre. Faptul că Crassus, comandantul legiunilor învingătoare, a continuat războiul contra regilor geți din Dobrogea, Dapyx și Zyraxes, dovedește că aceștia fuseseră aliați cu bastarnii. De altfel, potrivit lui Dio Cassius, în reședința lui Zyraxes de la Genucla se aflau steagurile luate de la Gaius Antonius Hybrida, în bătălia de lângă Histria.

După victoria lui Crassus, bastarnii au pierdut șansa de a se menține în prim planul istoriei regionale. De aici înainte, hegemonia lumii „barbare” de la nord de Dunărea de jos, a aparținut pe rând dacilor, sarmaților, carpilor și goților.

În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor în izvoarele istorice.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Că populație germanică, între 182-180 i.en., se situau în zona gurilor Dunării, unde au primit solia regelui Macedoniei, Filip al V-lea, care le-a promis ținutul locuit de dardani dacă îi sprijină în lupta împotriva romanilor. Astfel, în 179 i.en., Clondicus, conducătorul bastarnilor, a condus o expediție. Între timp, aceștia pătrund în Moldova de azi. Strabon menționează în lucrarea să trei neamuri bastarnice: peucinii (situați pe teritoriul României de azi), atmonii și sidonii. Se desfășoară două lupte cu regele dacilor, Oroles, conform lui Trogus Pompeius. Bastarnii s-au inflitrat și în Transilvania, la Moresti fiind descoperită o așezare cu ceramică bastarnica. Bastarnii au sprijinit coaliția antiromână a regelui Mithridates al VI-lea Eupator, în 73 i.en., participând la luptele pentru portul Chalcedon, unde ar fi murit 20 000 de soldați. În 61 i.en., au sprijinit locuitorii Histriei în lupta împotriva guvernatorului Macedoniei, Antonious Hybrida. Între 29-28 i.en., bastarnii, conduși de regele Deldo, au pătruns în Moesia. În bătălia de pe răul Cebros sunt înfrânți de M. Licinius Crassus și aliatul lui, Rholes, conform lui Cassius Dio. Aceștia au participat la războaiele daco-romane, căci apar figurati pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi.

Cultură materială[modificare | modificare sursă]

Țară lor de origine era între Oder și Elba. Au migrat policentric, și apo succesiv, coborând pe Vistula, Nistru și Nipru. Se găsesc elemente de cultură materială bastarnica la Poienesti Lukasevka, precum și așezări la Ghelaiesti, Botoșana, Lozna, Târpesti, necropole ce constau în 259 de morminte la Poienesti, 150 de morminte la Borosesti, precum și în Dolineni. S-au găsit obiecte de ceramică neagră, lustruită, cu buza fatetada și torți de formă literei X, cățeii de vatra, fibule de tip pomeranian, coliere în formă de coroană.

Viață spirituală[modificare | modificare sursă]

Bastarnii practicau incineratia, depunând în urnă oasele incinerate sau în groapă. Mormintele erau de plan rotund sau oval, iar inventarele funerare erau modeste, ce constau în obiecte de ceramică cu urme de ardere secundară. Mormintele bărbaților nu prea aveau inventar, doar în trei morminte fiind găsite arme, în rest doar brice și pumnale. Inventarul mormintelor de femei cuprind fibule, mărgele din sticlă, brățări.


Legături externe[modificare | modificare sursă]