Prejmer, Braşov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prejmer
—  Comună  —
Prejmer (biserica fortificată)
Stemă
Localizarea în cadrul judeţului
Localizarea în România
Coordonate: 45°43′31″N 25°46′36″E / 45.72528, 25.77667
Ţară	România
Judeţ	Braşov
Statut	Centru de comună
Atestare	1240
Sate componente	Prejmer, Lunca Câlnicului, Stupinii Prejmerului
Guvernare
- Primar	Todorică Constantin Şerban (PSD, ales 2008[1])
Suprafaţă
- Total	60,48  km²
Populaţie (2002)
- Total	8,323 locuitori
- Densitate	137.61 loc./km²
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	507165
Prefix telefonic	+40 x59 [2]
Site: Pagina Primăriei (ro)

Prejmer (în germană Tartlau, în maghiară Prázsmár) este o localitate în judeţul Braşov, Transilvania, România.

Cuprins 1 Istoric 2 Biserica 3 Fortificatia 4 Galerie de imagini 5 Note 6 Bibliografie 7 Vezi şi 8 Legături externe

[modifică] Istoric

Data fondării şi originea aşezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc şi maghiar al localităţii permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o aşezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) cedează biserica din Prejmer "cu toate veniturile [şi] drepturile" sale capitlului mănăstirii Cîteaux, în Burgundia, abaţia-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obştesc al întregului ordin.

[modifică] Biserica

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneşte într-un document adresat teutonilor numele râului Tarlung, pe lângă care va creşte localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localităţii). Lăcaşul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârţa.

Ca şi alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenţii, dar în urma restaurării întreprinse de Direcţia Monumentelor între 1960 şi 1970 ea şi-a căpătat forma iniţială. Constituie cea mai bine păstrată şi cea mai puternică biserică-cetate medievala din estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervenţiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru braţe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braţ era compus din câte două travee, una pătrată şi alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul şi formele utilizate pe şantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârţa, iar pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Braşov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea şi încadrarea sa în aceaşi ambianţă stilistică.

[modifică] Fortificatia

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniţi prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Ţara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte şi puternice înconjurată de un şant lat de apă.

[modifică] Galerie de imagini

Prejmer (planul cetăţii)

Cetatea Prejmer

Interiorul cetăţii Prejmer

[modifică] Note

[modifică] Bibliografie

• Roth Viktor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24.
• Phleps Hermann, Auf Spuren der ersten Bauten des deutschen Ritterdordens im Burzenland in Siebenbürgen, în "Zeitschrift für Bauwesen", Jg. 77, Nr. 7-9, Berlin, 1927.
• Horwath Walter, Die Baugeschichte der sächsischen Kirchenburgen und Kirchen, în "Das Burzenland", Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 149-158.
• Morres Eduard, Die Zeit des Spätromanischen und des Übergangs zur Gotik, în "Das Burzenland" Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 164-174.
• Rosemann R. Heinz, Tartlau. Kirchenburg, în "Die deutsche Kunst in Siebenbürgen", Berlin 1934, p. 70-72.
• Vătăşianu Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române, vol. I, Bucureşti, 1959, p. 105-107 şi passim.
• Entz Géza, Le chantier cisterciene de Kerc (Cîrţa), în "Acta Historiae Artium Academiae Scientiarium Hungaricae", tom. IX, nr. 1-2, Budapest, 1963.
• Götz Wolfgang, Zentrabau und Zentralbautendenz in der gotischen Architektur, Berlin, 1968, p. 27-28.
• Busuioc Dan Nicolae, Arhitectura gotică timpurie din Ţara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în "Studii şi cercetări de istoria artei", tom 25, Bucureşti, 1978, p. 3-34.
• Drăguţ Vasile, Arta gotică în Romania, Bucureşti, 1979, p. 17-20.
• Fabini Herman und Alida, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Berlin-Leipzig, 1991, p.27-28 şi passim.

[modifică] Vezi şi

• Aşezări săseşti cu biserici fortificate din Transilvania
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

[modifică] Legături externe

• ro Biserici Fortificate din Transilvania
• ro Informatii si fotografii
• ro Scurtă descriere a istoriei cetăţii Prejmer
• ro Cetatea Prejmer
• ro Biserici fortificate din Transilvania
• en Fortified churches from Transylvania
• de Kirchenburgen in Siebenbürgen
• hu Erdélyi erődtemplomok