Rotbav, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rotbav
—  Sat  —
Biserica fortificată
Biserica fortificată
Stema Rotbav
Stemă
Rotbav se află în România
{{{alt}}}
Rotbav
Localizarea satului pe harta României
Rotbav se află în Județul Brașov
{{{alt}}}
Rotbav
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: Coordonate: 45°50′19″N 25°33′18″E / 45.83861°N 25.55500°E / 45.83861; 25.5550045°50′19″N 25°33′18″E / 45.83861°N 25.55500°E / 45.83861; 25.55500

Țară  România
Județ Actual Brasov county CoA.png Brașov
Comună Feldioara
Atestare documentară 1371

Populație (2011)
 - Total 1,173 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 1,650 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 507067
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Rotbav în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Rotbav în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Rotbav, mai demult Roșie, Rotbac (în dialectul săsesc Roiderbrich, Rudjebich, Rűdebiχ (Rudebix), în germană Rothpach, Rothbach, în maghiară Szászveresmart, Vörösmárt/Veresmart, în trad. „Pârâul Roșu”) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România, aflată la 23 km de Brașov pe DN 13. Aparține regiunii istorice numite Țara Bârsei și, din 1950, este un sat din componența comunei Feldioara.

Istoric[modificare | modificare sursă]

General[modificare | modificare sursă]

Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, către 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune că spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității.

În 1371, sub numele de Ruffa serrates (Malul roșu), este menționat pentru prima dată în documente Rotbavul.

Turcii au amenințat deseori localitatea, incendiind-o în 1438 și în 1464. De asemenea, în 1602, generalul Basta a încercat să cucerească cetatea, aliată pe atunci cu domnitorul muntean Radu Șerban. Neizbutind, Rotbavul a fost incendiat. Pagubele au fost imense, în mare parte și datorită faptului că cele mai multe construcții erau din lemn. Așezarea și cetatea au fost reconstruite ulterior din piatră. Ultimul mare incendiu s-a petrecut în 1732, biserica și cetatea fiind refăcute începând cu 1738, în forma în care se văd și astăzi. În 1908 în biserică a fost instalată o orgă din Pecs și un orologiu în turn, din Leipzig.

Pe teritoriul satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului. Unul dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”.

Biserica evanghelică fortificată[modificare | modificare sursă]

Biserica evanghelică fortificată din Rotbav este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Recent aceasta a împlinit 760 de ani de existență.

În jurul anului 1300 a fost ridicată și biserica (actual evanghelică), în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească. Este una dintre cetățile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași.

Înfățișare[modificare | modificare sursă]

Construită din piatră de râu și de carieră, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, biserica nu a avut obișnuitul plan bazilical, ci a fost ridicată ca o biserică-sală, precum cele de la Vulcan, Viscri sau Homorod. Corpul pătrat al bisericii păstrează ca elemente originale doar absida semicirculară și arcul triumfal dinspre sală. Bolta semicilindrică actuală datează din urma transformărilor în stil baroc de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a fost amplasat și altarul. În aceeași perioadă, tavanul sălii a fost acoperit cu stucatură.

La vest a fost ridicat din calcar un turn de clopotniță. Nivelurile superioare ale clopotniței erau accesibile printr-o scară spiralată adăpostită de un turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de incintă. Inițial, parterul era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil cistercian, iar intrarea în biserică se făcea pe sub un portal cu arc frânt. În secolul al XV-lea, când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit și intrarea în biserică a fost blocată. Nivelul al II-lea a fost prevăzut cu nișe semicirculare pentru tragere. Catul al IV-lea are atât ferestre, cât și metereze, iar cel următor are amenajate guri de turnare ieșite în consolă.

Acoperișul piramidal se încheie cu o lanternă și un turnuleț al cărui bulb auriu a fost plasat aici după dărâmarea din 1857 a Turnului Porții. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă de șase metri înălțime, apărat de un șanț și sprijinit de contraforturi. Zona superioară are metereze în formă de gaură de cheie și masipuli devansate la acre se ajungea pe un drum de strajă. Cămările de provizii căptușeau și aici zidul.

Turnul de Poartă a fost construit către interior, fațada sa principală fiind aliniată zidului de incintă.

Similar, a fost înălțat Turnul de Sud-Est, pe a cărui fațadă era vizibil, în secolul al XIX-lea, anul 1522. În acest secol s-a dărâmat latura de est a zidului pentru construirea casei parohiale.

Interiorul bisericii este simplu, cea mai de valoare piesă considerându-se a fi pictura altarului ce îl înfățișează pe Iisus răstignit pe cruce. În partea stângă se poate întâlni un amvon decorat cu o țesătură verde, iar spre est un balcon masiv de piatră ce găzduiește orga bisericii.

Orologiul din turn[modificare | modificare sursă]

Treptele care duc către partea superioară a Turnului Principal sunt trainice și confecționate din lemn de stejar.

Ceasul a fost instalat în turn în anul 1908, odată cu orga din sală, și a fost adus din Germania, cumpărat fiind de comunitatea săsească. Acesta funcționează cu două contragreutăți, are patru axe care corespund celor patru cadrane de pe fiecare parte a turnului și se trage o dată la opt zile. Mecanismul, aflat la o înălțime de 40 de metri, care acționează ceasul este unul simplu cu bătaie la fiecare oră fixă. Bătaia se realizează cu ajutorul unui clopot. De fiecare dată când se împlinește un minut, o elice existentă și încorporată în mecanism, care este pe bază de aer, se învârte. Pendulul orologiului are o greutate de 20 de kilograme.

Orologiul bisericii fortificate din Rotbav este îngrijit pro bono de către un singur om, care se ocupă și de clopote și de biserica în sine.

Totodată, Turnul Principal — sau cel al orologiului —, care are o înălțime de aproximativ 60 de metri de la nivelul solului, oferă o priveliște frumoasă în vârf, de ansamblu, asupra satului și a împrejurimilor, fie ele muntoase sau deluroase, și mai încolo, către zona Brașovului.

Stema[modificare | modificare sursă]

Pe ușa intrării în biserică se află trei inele, care în interpretarea catolică însemnau „Tatăl, Fiul și Sfântul Spirit”. După trecerea la credința evanghelică, aceste simboluri au fost traduse prin „credință, iubire, speranță”. Aceste inele se află și astăzi pe stema Rotbavului.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Până la naționalizarea mijloacelor de producție, din 1948, în Rotbav se aflau fermieri, tâmplari, pantofari, zidari, tapițeri, frizeri, zugravi, măcelari ș.a. În 1942 se numărau 469 de sași, în 1986 nemairămânând decât 251. În timpul Primului Război Mondial au murit 21 de sași, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 33, iar în urma deportărilor în U.R.S.S. - nouă oameni. Mulți prizonieri de război s-au îndreptat din Uniunea Sovietică direct către Germania. Astăzi, din totalul de circa 1.650 de oameni, doar 5[2] sunt sași.

Turism[modificare | modificare sursă]

Pe lângă cetatea și biserica în sine, turiștii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic și balta Tânărogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terțiar, foarfeca bălții (Stratiotes aloides) și alte specii de plante rare. Pe luciul apei pot fi văzute o sumedenie de păsări, în funcție de anotimp, precum lișițe, rațe mari, sarsele de vară, lăcari, iar în timpul migrațiilor de toamnă și de primăvară chiar și stârci mici, stârci galbeni, găinușe de baltă, stârci de noapte ș.a.

Totodată, lângă Rotbav se poate vizita pădurea de stejari seculari, unii dintre acești copaci grandioși având vârste de peste 700 de ani. În zonă se află și izvoarele minerale, despre care se spune încă din antichitate că apa acestora ajută la afecțiuni reumatologice, cardiovasculare și ginecologice.[3]

Mituri[modificare | modificare sursă]

Bătrânii spun că sub actuala biserică evanghelică a satului există o multitudine de catacombe și tuneluri secrete, care în trecut erau folosite de săteni pentru a fugi de inamici sau pentru a se apăra în timpul invaziilor. Singura dovadă existentă la momentul de față este reprezentată de ruinele unui presupus astfel de tunel, descoperite la malul Oltului. În trecut s-a încercat parcurgerea tunelului, dar s-a constatat că acesta este surpat în multe locuri, datorită vechimii sale. Speculații cum că în presupusele catacombe au fost îngropați oameni sau au rămas și murit acolo din cauza surpării pământului nu au fost excluse, însă nu există nicio dovadă verificată care să demonstreze acest lucru.

Bătrânii din zona Crizbavului au afirmat, de asemenea, că ar exista un tunel de legătură între Cetatea Eroilor (Heldenburg) și Cetatea Feldioarei, care se află la aproximativ 12 km. Cercetările arheologice nu au confirmat, totuși, prezența reală a tunelului.[4] Această afirmație vine însă în sprijinul mitului din Rotbav, sat care se află în atât în apropierea Cetății Eroilor, cât și a Cetății Feldioarei. Astfel, presupusele tuneluri de sub biserica evanghelică ar putea comunica cu cel dintre Cetatea Heldenburg și Cetatea Feldioara.


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Scurt documentar despre Biserica Fortificata Rotbav
  3. ^ Turism
  4. ^ Cetatea Eroilor