Prejmer, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prejmer
—  Sat  —
Prejmer (biserica fortificată)
Prejmer (biserica fortificată)
Stema Prejmer
Stemă
Prejmer se află în România
{{{alt}}}
Prejmer
Localizarea satului pe harta României
Prejmer se află în Județul Brașov
{{{alt}}}
Prejmer
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: Coordonate: 45°43′12″N 25°46′20″E / 45.72000°N 25.77222°E / 45.72000; 25.7722245°43′12″N 25°46′20″E / 45.72000°N 25.77222°E / 45.72000; 25.77222

Țară  România
Județ Actual Brasov county CoA.png Brașov
Comună Prejmer
Atestare documentară 1240

Altitudine 522 m[1] m.d.m.

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 507165
Prefix telefonic +40 x68 [2]

Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Prejmer în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Prejmer, mai demult Prajmar, Preșmer (în dialectul săsesc Torteln, în germană Tartlau, Tartlen, Tortalen, în maghiară Prázsmár) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. Este reședința comunei Prejmer.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Data fondării și originea așezării nu sunt cunoscute. Originea slavă a numelui românesc și maghiar al localității permite ipoteza că localitatea actuală a fost precedată de o așezare mai veche de origine slavă. Cert este doar faptul că prima atestare documentară a localității datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile și drepturile” sale, capitulului Mănăstirii Citeaux în Burgundia, abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Interiorul bisericii, vedere spre altar
Orga bisericii din Prejmer

Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța.

Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. Constituie cel mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din Estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul și formele utilizate pe șantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârța, iar pe de altă parte, cu cele prezente la biserica evanghelică din Bartolomeu-Brașov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datare a bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea și încadrarea sa în aceeași ambianță stilistică.

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Orga a morții”, dispozitiv de tragere

Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniți prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Țara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte și puternice înconjurată de un șant lat de apă. Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri și înalte de 12 metri, bastioane, porți de fier și poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobișnuit: vestita „Orga a morții”. Formată din mai multe arme așezate la un loc, care trăgeau toate deodată. Ea producea dușmanului o mare panică și pierderi grele.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Thomas Tartler (1700-1770), născut la Braşov, pastor evanghelic, a scris în 1750 Cronica comunei Prejmer. Preotul român Ioan Ludu a tradus o parte din această istorie.[3]
  • Erwin Neustädter (1897-1992), scriitor german, funcționar în timpul nazismului

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ Ţara Bârsei, nr.1, 6/1932, nr. 6/1933, nr. 5/1934, nr. 5/1935, nr. 3, 4/1936

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Viktor Roth, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24.
  • Phleps Hermann, Auf Spuren der ersten Bauten des deutschen Ritterdordens im Burzenland in Siebenbürgen, în "Zeitschrift für Bauwesen", Jg. 77, Nr. 7-9, Berlin, 1927.
  • Horwath Walter, Die Baugeschichte der sächsischen Kirchenburgen und Kirchen, în "Das Burzenland", Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 149-158.
  • Morres Eduard, Die Zeit des Spätromanischen und des Übergangs zur Gotik, în "Das Burzenland" Bd. IV, I, Kronstadt, 1929, p. 164-174.
  • Rosemann R. Heinz, Tartlau. Kirchenburg, în "Die deutsche Kunst in Siebenbürgen", Berlin 1934, p. 70-72.
  • Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în Țările Române, vol. I, București, 1959, p. 105-107 și passim.
  • Entz Géza, Le chantier cisterciene de Kerc (Cîrța), în "Acta Historiae Artium Academiae Scientiarium Hungaricae", tom. IX, nr. 1-2, Budapest, 1963.
  • Götz Wolfgang, Zentrabau und Zentralbautendenz in der gotischen Architektur, Berlin, 1968, p. 27-28.
  • Busuioc Dan Nicolae, Arhitectura gotică timpurie din Țara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în: "Studii și cercetări de istoria artei", tom 25, București, 1978, p. 3-34.
  • Vasile Drăguț, Arta gotică în România, București, 1979, p. 17-20.
  • Hermann Fabini, Alida Fabini, Kirchenburgen in Siebenbürgen, Berlin-Leipzig, 1991, p. 27-28 și passim.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prejmer, Brașov