Jupân

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Jupân este un titlu onorific dat odinioară, în Evul Mediu, boierilor și dregătorilor (atâta vreme cât erau în funcție).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Miklosich (Slawistische Elementen, 22); Șeineanu (Semasiologie, 238); Rosetti (GS, V, 158 și BL, V, 222) și Cândrea socotesc că Jupân provine din cuvântul slav županŭ „stăpân al unui pogon de pământ”. Giuglea (Dacoromania, III, 606-10) derivează Jupân din cuvântul grec γύπη „casă”, cu sufixul romanic -anus (gypanus); Pușcariu (Lr., 257) îl explică printr-un împrumut din limba avară, în timp ce Philippide (II, 15) vede în el un cuvânt dacic autohton pe care îl apropie de Diupaneos (alteori Diurpaneus), titlu dat lui Decebal, a cărui semnificație este necunoscută dar care însemna poate „Domnul”. În acest caz, acesta ar fi singurul cuvânt dacic păstrat în română.

Folosire[modificare | modificare sursă]

Jupân a fost folosit în Ungaria, în țările române, în Bulgaria, în Serbia și în Grecia:

  • forma grecească : γύπηανὀς
  • forma maghiară : ispán
  • forma românească : jupân
  • forma slavă chirilică : жупънь
  • forma slavă en litere latine : županŭ.

Prin extindere, în sec. XVII și XVIII începe să fie dat oricărei persoane pe care interlocutorul dorea s-o măgulească.

Vezi și[modificare | modificare sursă]