Marte (planetă): Diferență între versiuni

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m Adăugat {{referințe}} (TW)
Fără descriere a modificării
Linia 94: Linia 94:


Marte este activ seismic, [[InSight]] înregistrând în 2019 peste 450 de cutremure și evenimente conexe.<ref name="natco">{{Cite journal |title=Geology of the InSight landing site on Mars |date=February 24, 2020 |journal=Nature Geoscience |last1=Golombek |first1=M. |last2=Warner |first2=N. H. |last3=Grant |first3=J. A. |last4=Hauber |first4=E. |last5=Ansan |first5=V. |last6=Weitz |first6=C. M. |last7=Williams |first7=N. |last8=Charalambous |first8=C. |last9=Wilson |first9=S. A. |last10=DeMott |first10=A. |last11=Kopp |first11=M. |last12=Lethcoe-Wilson|first12=H. |last13=Berger |first13=L. |last14=Hausmann |first14=R. |last15=Marteau |first15=E. |last16=Vrettos |first16=C. |last17=Trussell |first17=A. |last18=Folkner |first18=W. |last19=Le&nbsp;Maistre |first19=S. |last20=Mueller |first20=N. |last21=Grott |first21=M. |last22=Spohn |first22=T. |last23=Piqueux |first23=S. |last24=Millour |first24=E. |last25=Forget |first25=F. |last26=Daubar |first26=I. |last27=Murdoch |first27=N. |last28=Lognonné |first28=P. |last29=Perrin |first29=C. |last30=Rodriguez |first30=S. |last31=Pike |first31=W. T. |last32=Parker |first32=T. |last33=Maki |first33=J. |last34=Abarca |first34=H. |last35=Deen |first35=R. |last36=Hall |first36=J. |last37=Andres |first37=P. |last38=Ruoff |first38=N. |last39=Calef |first39=F. |last40=Smrekar |first40=S. |last41=Baker |first41=M. M. |last42=Banks |first42=M. |last43=Spiga |first43=A. |last44=Banfield |first44=D. |last45=Garvin |first45=J. |last46=Newman |first46=C. E. |last47=Banderdt |first47=W. B. |doi=10.1038/s41467-020-14679-1 |bibcode=2020NatCo..11.1014G |volume=11 |pages=1014 |number=1014}}</ref><ref name="natgeo">{{Cite journal |doi=10.1038/s41561-020-0544-y |title=Initial results from the in ''Sight'' mission on Mars|year=2020|last1=Banerdt|first1=W. Bruce|last2=Smrekar|first2=Suzanne E.|last3=Banfield|first3=Don|last4=Giardini|first4=Domenico|last5=Golombek|first5=Matthew|last6=Johnson|first6=Catherine L.|last7=Lognonné|first7=Philippe|last8=Spiga|first8=Aymeric|last9=Spohn|first9=Tilman|last10=Perrin|first10=Clément|last11=Stähler|first11=Simon C.|last12=Antonangeli|first12=Daniele|last13=Asmar|first13=Sami|last14=Beghein|first14=Caroline|last15=Bowles|first15=Neil|last16=Bozdag|first16=Ebru|last17=Chi|first17=Peter|last18=Christensen|first18=Ulrich|last19=Clinton|first19=John|last20=Collins|first20=Gareth S.|last21=Daubar|first21=Ingrid|last22=Dehant|first22=Véronique|last23=Drilleau|first23=Mélanie|last24=Fillingim|first24=Matthew|last25=Folkner|first25=William|last26=Garcia|first26=Raphaël F.|last27=Garvin|first27=Jim|last28=Grant|first28=John|last29=Grott|first29=Matthias|last30=Grygorczuk|first30=Jerzy|journal=Nature Geoscience|volume=13|issue=3|pages=183–189|displayauthors=29}}</ref>
Marte este activ seismic, [[InSight]] înregistrând în 2019 peste 450 de cutremure și evenimente conexe.<ref name="natco">{{Cite journal |title=Geology of the InSight landing site on Mars |date=February 24, 2020 |journal=Nature Geoscience |last1=Golombek |first1=M. |last2=Warner |first2=N. H. |last3=Grant |first3=J. A. |last4=Hauber |first4=E. |last5=Ansan |first5=V. |last6=Weitz |first6=C. M. |last7=Williams |first7=N. |last8=Charalambous |first8=C. |last9=Wilson |first9=S. A. |last10=DeMott |first10=A. |last11=Kopp |first11=M. |last12=Lethcoe-Wilson|first12=H. |last13=Berger |first13=L. |last14=Hausmann |first14=R. |last15=Marteau |first15=E. |last16=Vrettos |first16=C. |last17=Trussell |first17=A. |last18=Folkner |first18=W. |last19=Le&nbsp;Maistre |first19=S. |last20=Mueller |first20=N. |last21=Grott |first21=M. |last22=Spohn |first22=T. |last23=Piqueux |first23=S. |last24=Millour |first24=E. |last25=Forget |first25=F. |last26=Daubar |first26=I. |last27=Murdoch |first27=N. |last28=Lognonné |first28=P. |last29=Perrin |first29=C. |last30=Rodriguez |first30=S. |last31=Pike |first31=W. T. |last32=Parker |first32=T. |last33=Maki |first33=J. |last34=Abarca |first34=H. |last35=Deen |first35=R. |last36=Hall |first36=J. |last37=Andres |first37=P. |last38=Ruoff |first38=N. |last39=Calef |first39=F. |last40=Smrekar |first40=S. |last41=Baker |first41=M. M. |last42=Banks |first42=M. |last43=Spiga |first43=A. |last44=Banfield |first44=D. |last45=Garvin |first45=J. |last46=Newman |first46=C. E. |last47=Banderdt |first47=W. B. |doi=10.1038/s41467-020-14679-1 |bibcode=2020NatCo..11.1014G |volume=11 |pages=1014 |number=1014}}</ref><ref name="natgeo">{{Cite journal |doi=10.1038/s41561-020-0544-y |title=Initial results from the in ''Sight'' mission on Mars|year=2020|last1=Banerdt|first1=W. Bruce|last2=Smrekar|first2=Suzanne E.|last3=Banfield|first3=Don|last4=Giardini|first4=Domenico|last5=Golombek|first5=Matthew|last6=Johnson|first6=Catherine L.|last7=Lognonné|first7=Philippe|last8=Spiga|first8=Aymeric|last9=Spohn|first9=Tilman|last10=Perrin|first10=Clément|last11=Stähler|first11=Simon C.|last12=Antonangeli|first12=Daniele|last13=Asmar|first13=Sami|last14=Beghein|first14=Caroline|last15=Bowles|first15=Neil|last16=Bozdag|first16=Ebru|last17=Chi|first17=Peter|last18=Christensen|first18=Ulrich|last19=Clinton|first19=John|last20=Collins|first20=Gareth S.|last21=Daubar|first21=Ingrid|last22=Dehant|first22=Véronique|last23=Drilleau|first23=Mélanie|last24=Fillingim|first24=Matthew|last25=Folkner|first25=William|last26=Garcia|first26=Raphaël F.|last27=Garvin|first27=Jim|last28=Grant|first28=John|last29=Grott|first29=Matthias|last30=Grygorczuk|first30=Jerzy|journal=Nature Geoscience|volume=13|issue=3|pages=183–189|displayauthors=29}}</ref>

=== Geologie de suprafață ===
[[File:Mars-albedo-200-fast.gif|thumb|right|Harta [[albedo]] a lui Marte]]
Marte este o [[planetă telurică]] alcătuită din minerale care conțin [[siliciu]] și [[oxigen]], [[metal]]e și alte elemente care formează de obicei roca.

Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt tholeiitic,<ref name=science324_5928_736 /> deși unele părți sunt mai mult bogate în [[dioxid de siliciu|siliciu]] decât bazaltul tipic și pot fi similare cu rocile [[andezit]] de pe Pământ sau cu sticla de siliciu. Regiunile de [[albedo]] scăzut sugerează concentrații de [[plagioclase]], regiunile cu albedo scăzut din nord prezintă concentrații mai mari decât cele normale de silicați și sticlă de siliciu. Părți din zonele muntoase din sud includ cantități detectabile de [[piroxeni]] cu un conținut ridicat de calciu. S-au găsit concentrații localizate de [[hematit]] și [[olivină]].<ref name=jgr107_E6 /> O mare parte a suprafeței este acoperită de praf fin de [[oxid de fier (III)]].<ref name=sci300a /><ref name=sci300b />

[[File:USGS-MarsMap-sim3292-20140714-crop.png|thumb|left|Harta geologică a lui Marte, 2014<ref name="USGS-20140714">{{cite web |author1=Tanaka, Kenneth L. |author2=Skinner, James A. Jr. |author3=Dohm, James M. |author4=Irwin, Rossman P. III |author5=Kolb, Eric J. |author6=Fortezzo, Corey M. |author7=Platz, Thomas |author8=Michael, Gregory G. |author9=Hare, Trent M. |title=Geologic Map of Mars – 2014 |url=http://pubs.usgs.gov/sim/3292/ |date=July 14, 2014 |work=[[USGS]] |accessdate=July 22, 2014}}</ref>]]

Deși Marte nu are dovezi ale unui [[câmp magnetic]] global structurat,<ref name="magnetosphere" /> observațiile arată că părți ale scoarței planetei au fost magnetizate și că inversiunile geomagnetice au avut loc în trecut. Acest paleomagnetism al mineralelor sensibil magnetic este similar cu benzile alternative aflate pe fundul oceanelor Pământului. O teorie, publicată în 1999 și reexaminată în octombrie 2005 (cu ajutorul ''Mars Global Surveyor''), indică faptul că aceste benzi sugerează o activitate tectonică pe Marte în urmă cu patru miliarde de ani, înainte de dinamul planetar să fi încetat să funcționeze și câmpul magnetic al planetei să se fi stins.<ref name="plates" />

Se crede că, în timpul [[Formarea Sistemului Solar|formării Sistemului Solar]], Marte a fost creat ca urmare a unui [[proces stohastic]] de acreție a materialului de pe [[disc protoplanetar|discul protoplanetar]] care orbita Soarele. Marte are multe caracteristici chimice distinctive cauzate de poziția sa în Sistemul Solar. Elementele cu puncte de fierbere relativ scăzute, cum ar fi [[clor]], [[fosfor]] și [[sulf]], sunt mult mai frecvente pe Marte decât pe Pământ; aceste elemente au fost probabil împinse spre exterior de [[vânt solar|vântul solar]] energic al tânărului Soare.<ref name=ssr96_1_4_197 />

După formarea planetelor, toate au fost supuse așa-numitului „[[Marele bombardament târziu]]”. Aproximativ 60% din suprafața planetei Marte prezintă înregistrări ale impactelor din acea perioadă,<ref name=zharkov93 /><ref name=icarus165_1 /><ref name=barlow88 /> în timp ce o mare parte a suprafeței rămase a fost probabil acoperită de bazine imense de impact cauzate de aceste evenimente. Există dovezi ale unui bazin de impact enorm în emisfera nordică a planetei Marte, care are laturi de 10.600 km cu 8.500 km sau de aproximativ patru ori mai mare decât [[Bazinul Polul Sud-Aitken]] al [[Lună|Lunii]], cel mai mare bazin de impact descoperit până în prezent.<ref name=northcratersn /><ref name=northcraterguard /> Această teorie sugerează că Marte a fost lovit de un corp de dimensiunea lui Pluto acum aproximativ patru miliarde de ani. Evenimentul, despre care se crede că este cauza dihotomiei emisferice marțiene, a creat bazinul neted Borealis care acoperă 40% din planetă.<ref name=sciam080627 /><ref name=nyt080626 />

[[File:Eso1509a - Mars planet.jpg|thumb|Cum ar fi putut arăta Marte acum patru miliarde de ani (concept artistic).<ref>{{cite web |title=Mars: The Planet that Lost an Ocean's Worth of Water |url=http://www.eso.org/public/news/eso1509/ |accessdate=June 19, 2015}}</ref>]]

Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe perioade, dar următoarele sunt cele trei perioade principale:<ref name=jog91 /><ref name=ssr_96_1_4 />
* Perioada '''Noachian''' (denumită după [[Noachis Terra]]): Formarea celor mai vechi elemente de suprafață existente pe Marte, în urmă cu 4,5 până la 3,5 miliarde de ani. Crusta planetei formată în această epocă prezintă numeroase cratere de impact, multe dintre ele masive (scară planetară). Se crede că protuberanța Tharsis, o zonă montană vulcanică, s-a format în timpul acestei perioade, cu inundații extinse de apă lichidă la sfârșitul acelei perioade.
* Perioada '''Hesperian''' (denumită după [[Hesperia Planum]]): acum 3,5 până la 3,3-2,9 miliarde de ani în urmă. Perioada hesperiană este marcată de formarea unor mari câmpii de origine vulcanică.
* Perioada '''Amazonian''' (denumită după [[Amazonis Planitia]]): acum 3,3-2,9 miliarde de ani până în prezent. Regiunile amazoniene au puține cratere cu impact de meteoriți, dar sunt altfel destul de variate. [[Olympus Mons|Muntele Olimp]] s-a format în această perioadă, alături de curgerile de lavă din alte zone de pe Marte.

Activitatea geologică se desfășoară încă pe Marte. Valea Athabasca prezintă urme de curgeri de lavă datate
la aproximativ 200 de milioane de ani în urmă. Curgerile de apă în grabenele din Cerberus Fossae au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani în urmă, indicând activitate vulcanică cel puțin la fel de recentă.<ref name=ag44_4 /> La 19 februarie 2008, imaginile de la ''[[Mars Reconnaissance Orbiter]]'' au arătat dovezi ale unei avalanșe pornite de pe o stâncă de 700 de metri înălțime.<ref name=dc080304 />


=== Atmosfera ===
=== Atmosfera ===
Linia 222: Linia 246:
<ref name="icarus213_2_451">{{cite journal |last1=Rivoldini |first1=A. |last2=Van Hoolst |first2=T. |last3=Verhoeven |first3=O. |last4=Mocquet |first4=A. |last5=Dehant |first5=V. |title=Geodesy constraints on the interior structure and composition of Mars |journal=Icarus |volume=213 |issue=2 |pages=451–472 |date=June 2011 |doi=10.1016/j.icarus.2011.03.024 |bibcode=2011Icar..213..451R|url=https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00756913/document }}</ref>
<ref name="icarus213_2_451">{{cite journal |last1=Rivoldini |first1=A. |last2=Van Hoolst |first2=T. |last3=Verhoeven |first3=O. |last4=Mocquet |first4=A. |last5=Dehant |first5=V. |title=Geodesy constraints on the interior structure and composition of Mars |journal=Icarus |volume=213 |issue=2 |pages=451–472 |date=June 2011 |doi=10.1016/j.icarus.2011.03.024 |bibcode=2011Icar..213..451R|url=https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00756913/document }}</ref>
<ref name="jacque03">{{cite news |last1=Jacqué |first1=Dave |url=http://cars9.uchicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-rays%20reveal%20secrets%20of%20Mars%27%20core.htm |title=APS X-rays reveal secrets of Mars' core |publisher=Argonne National Laboratory |date=September 26, 2003 |accessdate=July 1, 2006 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090221180506/http://cars9.uchicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-rays%20reveal%20secrets%20of%20Mars%27%20core.htm |archivedate=February 21, 2009 |df=}}</ref>
<ref name="jacque03">{{cite news |last1=Jacqué |first1=Dave |url=http://cars9.uchicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-rays%20reveal%20secrets%20of%20Mars%27%20core.htm |title=APS X-rays reveal secrets of Mars' core |publisher=Argonne National Laboratory |date=September 26, 2003 |accessdate=July 1, 2006 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090221180506/http://cars9.uchicago.edu/gsecars/LVP/publication/News/X-rays%20reveal%20secrets%20of%20Mars%27%20core.htm |archivedate=February 21, 2009 |df=}}</ref>
<ref name="science324_5928_736">{{cite journal |last1=McSween |first1=Harry Y. |last2=Taylor |first2=G. Jeffrey |last3=Wyatt |first3=Michael B. |title=Elemental Composition of the Martian Crust |journal=Science |volume=324 |issue=5928 |pages=736–739 |date=May 2009 |doi=10.1126/science.1165871 |pmid=19423810 |bibcode=2009Sci...324..736M}}</ref>
<ref name="jgr107_E6">{{cite journal |last1=Bandfield |first1=Joshua L. |title=Global mineral distributions on Mars |journal=Journal of Geophysical Research: Planets |volume=107 |issue=E6 |pages=9–1–9–20 |date=June 2002 |doi=10.1029/2001JE001510 |bibcode=2002JGRE..107.5042B }}</ref>
<ref name="sci300a">{{cite journal |last=Christensen |first=Philip R. |date=June 27, 2003 |title=Morphology and Composition of the Surface of Mars: Mars Odyssey THEMIS Results |journal=Science |volume=300 |issue=5628 |pages=2056–2061 |doi=10.1126/science.1080885 |pmid=12791998 |bibcode=2003Sci...300.2056C |display-authors=etal|url=https://authors.library.caltech.edu/51864/7/Christensen.pdf }}</ref>
<ref name="sci300b">{{cite journal |last=Golombek |first=Matthew P. |date=June 27, 2003 |title=The Surface of Mars: Not Just Dust and Rocks |journal=Science |volume=300 |issue=5628 |pages=2043–2044 |doi=10.1126/science.1082927 |pmid=12829771}}</ref>
<ref name="magnetosphere">{{cite web |date=November 9, 2006 |title=Magnetic Fields and Mars |publisher=Mars Global Surveyor @ NASA |author1=Valentine, Theresa |author2=Amde, Lishan |url=http://mgs-mager.gsfc.nasa.gov/Kids/magfield.html |accessdate=July 17, 2009}}</ref>
<ref name="plates">{{cite web |first1=Nancy |last1=Neal-Jones |first2=Cynthia |last2=O'Carroll |publisher=NASA/Goddard Space Flight Center |title=New Map Provides More Evidence Mars Once Like Earth |url=http://www.nasa.gov/centers/goddard/news/topstory/2005/mgs_plates.html |accessdate=December 4, 2011}}</ref>
<ref name="zharkov93">{{cite book |last=Zharkov |first=V. N. |date=1993 |title=The role of Jupiter in the formation of planets |journal=Washington DC American Geophysical Union Geophysical Monograph Series |volume=74 |booktitle=Evolution of the Earth and planets |pages=7–17 |bibcode=1993GMS....74....7Z |doi=10.1029/GM074p0007|series=Geophysical Monograph Series |isbn=978-1-118-66669-2 }}</ref>
<ref name="dc080304">{{cite news |url=https://www.space.com/5043-avalanche-photographed-mars.html |title=Mars avalanche caught on camera |work=Space.com |date=March 3, 2008 |accessdate=August 16, 2018}}</ref>
<ref name="jog91">{{cite journal |last=Tanaka |first=K. L. |year=1986 |title=The Stratigraphy of Mars |journal=Journal of Geophysical Research |volume=91 |issue=B13 |pages=E139–E158 |doi=10.1029/JB091iB13p0E139 |bibcode=1986JGR....91..139T|url=https://zenodo.org/record/1231412 }}</ref>
<ref name="ssr_96_1_4">{{cite journal |doi=10.1023/A:1011945222010 |title=Cratering Chronology and the Evolution of Mars |author1=Hartmann, William K. |author2=Neukum, Gerhard |journal=Space Science Reviews |volume=96 |issue=1/4 |pages=165–194 |year=2001 |bibcode=2001SSRv...96..165H}}</ref>
<ref name="ag44_4">{{cite journal |author1=Mitchell, Karl L. |author2=Wilson, Lionel |title=Mars: recent geological activity : Mars: a geologically active planet |journal=Astronomy & Geophysics |volume=44 |issue=4 |pages=4.16–4.20 |year=2003 |doi=10.1046/j.1468-4004.2003.44416.x |bibcode=2003A&G....44d..16M}}</ref>
<ref name="ssr96_1_4_197">{{cite journal |doi=10.1023/A:1011997206080 |author1=Halliday, A. N. |author2=Wänke, H. |author3=Birck, J.-L. |author4=Clayton, R. N. |year=2001 |title=The Accretion, Composition and Early Differentiation of Mars |journal=Space Science Reviews |volume=96 |issue=1/4 |pages=197–230 |bibcode=2001SSRv...96..197H}}</ref>
<ref name="icarus165_1">{{cite journal |author1=Lunine, Jonathan I. |author2=Chambers, John |author3=Morbidelli, Alessandro |author4=Leshin, Laurie A. |title=The origin of water on Mars |journal=Icarus |volume=165 |issue=1 |pages=1–8 |year=2003 |doi=10.1016/S0019-1035(03)00172-6 |bibcode=2003Icar..165....1L}}</ref>
<ref name="barlow88">{{cite conference |author=Barlow, N. G. |date=October 5–7, 1988 |title=Conditions on Early Mars: Constraints from the Cratering Record |work=MEVTV Workshop on Early Tectonic and Volcanic Evolution of Mars. LPI Technical Report 89-04 |page=15 |publisher=Lunar and Planetary Institute |location=Easton, Maryland |editor=H. Frey |bibcode=1989eamd.work...15B}}</ref>
<ref name="sciam080627">{{cite news |url=http://www.sciam.com/article.cfm?id=giant-asteroid-flattened |title=Giant Asteroid Flattened Half of Mars, Studies Suggest |work=Scientific American |accessdate=June 27, 2008}}</ref>
<ref name="nyt080626">{{cite news |url=https://www.nytimes.com/2008/06/26/science/space/26mars.html?em&ex=1214712000&en=bd0be05a87523855&ei=5087%0A |title=Huge Meteor Strike Explains Mars's Shape, Reports Say |work=The New York Times |accessdate=June 27, 2008 |first=Kenneth |last=Chang |date=June 26, 2008}}</ref>



}}
}}

Versiunea de la 29 aprilie 2020 22:07

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Marte Astronomical symbol of Mars

Imagine în culori naturale, 2007[a]
Caracteristicile orbitei[3]
Epocă J2000
Afeliu249.200.000 km (1,666 AU)
Periheliu206.700.000 km (1,382 AU)
227.939.200 km (1,523 AU)
Excentricitate0,0934
Perioadă orbitală
686,971 zile
(1,88082 ani; 668,5991 soli)
779,96 zile (2,1354 ani)
24,007 km/s (86.430 km/h)
19.412°[1]
Înclinație
  • 1,850° față de ecliptică;
  • 5,65° față de ecuatorul Soarelui;
  • 1,67° față de planul invariabil[2]
49,558°
286,502°
Sateliți2
Caracteristici fizice
Raza medie
3.389,5 ± 0,2 km [b] [4]
3.396,2 ± 0,1 km [b] [4]
Raza polară
3.376,2 ± 0,1 km [b] [4]
Aplatizare0.00589±0.00015
Suprafață
144.798.500 km2 [5]
Volum1,6318×1011 km3 [6]
Masă6,4171×1023 kg [7]
Densitate medie
3,9335 g/cm3 [6]
3,72076 m/s2 [8]
Momentul factorului de inerție
0,3662 ± 0,0017 [9]
5,027 km/s (18.100 km/h)
1,025957 zile
24h 37m 22s [6]
Viteza rotației ecuatoriale
241,17 m/s (868,22 km/h)
25,19° față de planul ei orbital[10]
Ascensiunea dreaptă a polului nord
317,681 43°
21h 10m 44s
Declinația polului nord
52,886 50°
Albedo
Temp. la suprafață min medie max
Kelvin 130 K 210 K[10] 308 K
Celsius −143 °C[13] −63 °C 35 °C[14]
Fahrenheit −226 °F[13] −82 °F 95 °F[14]
Magnitudinea aparentă
−2.94 to +1.86 [12]
Diametru unghiular
3.5–25.1″[10]
Atmosfera[10][15]
Presiunea la suprafață
0,636 (0,4–0,87) kPa
0,00628 atm
Compoziție atmosferică

Marte este a patra planetă de la Soare și penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele zeului roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie,[16][17] deoarece oxidul de fier predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect roșiatic distinctiv între corpurile astronomice vizibile cu ochiul liber.[18] Marte este o planetă telurică cu o atmosferă subțire, având caracteristici de suprafață care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii, cât și de văi, deșerturi și calote glaciare polare ca ale Pământului.

Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale Pământului, deoarece perioada de rotație, precum și înclinarea axială în raport cu planul ecliptic sunt foarte similare. Marte găzduiește Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe orice planetă din Sistemul Solar și Valles Marineris, unul dintre cei mai mari canioane din Sistemul Solar. Bazinul din emisfera nordică acoperă 40% din planetă și poate fi un semn de impact imens.[19][20] Marte are doi sateliți, Phobos și Deimos, care sunt mici și au o formă neregulată. Este posibil ca aceștia să fie asteroizi captați,[21][22] similare cu 5261 Eureka, un troian al lui Marte.

Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28 noiembrie 1964, a fost prima navă spațială care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de planetă având loc la 15 iulie 1965. Mariner 4 a detectat slaba centură de radiații marțiene, măsurată la aproximativ 0,1% din cea a Pământului și a surprins primele imagini ale unei alte planete din spațiul profund.[23][24] La 20 iulie 1976, Viking 1 a efectuat prima aterizare de succes pe suprafața marțiană.[25] Deși nava spațială sovietică Mars 3 a obținut o aterizare moale în decembrie 1971, contactul a fost pierdut după câteva secunde.[26] La 4 iulie 1997, nava spațială Mars Pathfinder a aterizat pe Marte, iar la 5 iulie, roverul misiunii, Sojourner a devenit primul rover robotic care a operat pe Marte.[27] Pathfinder a fost urmat de roverele Spirit și Opportunity, care au aterizat în ianuarie 2004 și au funcționat până la 22 martie 2010 respectiv 10 iunie 2018.[28][29] Orbitatorul Mars Express, prima navă spațială a Agenției Spațiale Europeane a ajuns pe orbită la 25 decembrie 2003.[30] La 24 septembrie 2014, Organizația indiană de cercetare spațială a devenit a patra agenție spațială care a vizitat Marte, când misiunea sa interplanetară Mars Orbiter Mission a ajuns cu succes pe orbită.[31][32]

Există investigații în curs de desfășurare care evaluează potențialul de locuibilitate din trecut al lui Marte, precum și posibilitatea existenței vieții. Sunt planificate viitoare misiuni de astrobiologie, inclusiv roverele Perseverance și Rosalind Franklin.[33][34][35][36] Apa lichidă nu poate exista pe suprafața planetei Marte din cauza presiunii atmosferice scăzute, care este mai mică de 1% de cea a Terrei,[37] cu excepția unor mici ridicări pentru perioade scurte.[38] Cele două calote glaciare polare par a fi făcute în mare parte din apă.[39][40] Volumul de apă din calota glaciară a Polului Sud, dacă este topită, ar fi suficient pentru a acoperi întreaga suprafață planetară până la o adâncime de 11 metri.[41] În noiembrie 2016, NASA a raportat găsirea unei cantități mari de gheață subterană în regiunea Utopia Planitia de pe Marte. Se estimează că volumul de apă detectat este echivalent cu volumul de apă din Lacul Superior.[42][43][44]

Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ cu ochiul liber, la fel și colorarea sa roșiatică. Magnitudinea sa aparentă (strălucire) atinge -2,94,[12] care este depășită doar de Venus, Lună și Soare.

Nume

Planeta este numită după zeul roman al războiului, Mars, o asociere făcută datorită culorii sale roșiatice care sugerează sânge.[45] În limba greacă, planeta este cunoscută sub numele de Ἄρης Arēs, cu rădăcina inflexională Ἄρε- Are-.[46] De aici rezultă termeni tehnici, precum areologie (geologia lui Marte) și numele stelei Antares.

„Mars” este, de asemenea, baza numelui lunii martie (din latinescul Martius mēnsis „luna lui Marte”).

Caracteristici fizice

Marte are aproximativ jumătate din diametrul Pământului, cu o suprafață doar puțin mai mică decât suprafața totală a uscatului Pământului.[10] Marte este mai puțin densă decât Pământul, având aproximativ 15% din volumul Pământului și 11% din masa Pământului, ceea ce duce la aproximativ 38% din greutatea suprafeței Pământului. Aspectul roșiatic-portocaliu al suprafeței marțiene este cauzat de oxidul de fier (III) sau de rugină.[47] Alte culori comune de suprafață includ auriu, maro, bronz și verzui, în funcție de mineralele prezente.[48]

Marte
Fișier:Mars-topo-gif.gif
Harta topografică a lui Marte
Comparație: Terra și Marte

Structura internă

La fel ca Pământul, Marte a suferit o diferențiere, ceea ce a avut ca rezultat un nucleu metalic dens suprapus de materiale mai puțin dense.[49] Modelele actuale ale interiorului său implică un miez cu o rază de aproximativ 1,794 ± 65 km constând în principal din fier și nichel cu aproximativ 16-17% sulf.[50] Acest miez de sulfură de fier (II) este considerat a fi de două ori mai bogat în elemente mai ușoare decât cel al Pământului.[51]

Nucleul este înconjurat de o manta de silicat care a format multe dintre caracteristicile tectonice și vulcanice de pe planetă, dar pare să fie latent. Pe lângă siliciu și oxigen, cele mai abundente elemente din crusta marțiană sunt: fier, magneziu, aluminiu, calciu și potasiu. Grosimea medie a scoarței planetei este de aproximativ 50 km cu o grosime maximă de 125 km.[51] Crusta Pământului are o medie de 40 km.

Marte este activ seismic, InSight înregistrând în 2019 peste 450 de cutremure și evenimente conexe.[52][53]

Geologie de suprafață

Fișier:Mars-albedo-200-fast.gif
Harta albedo a lui Marte

Marte este o planetă telurică alcătuită din minerale care conțin siliciu și oxigen, metale și alte elemente care formează de obicei roca.

Suprafața lui Marte este compusă în principal din bazalt tholeiitic,[54] deși unele părți sunt mai mult bogate în siliciu decât bazaltul tipic și pot fi similare cu rocile andezit de pe Pământ sau cu sticla de siliciu. Regiunile de albedo scăzut sugerează concentrații de plagioclase, regiunile cu albedo scăzut din nord prezintă concentrații mai mari decât cele normale de silicați și sticlă de siliciu. Părți din zonele muntoase din sud includ cantități detectabile de piroxeni cu un conținut ridicat de calciu. S-au găsit concentrații localizate de hematit și olivină.[55] O mare parte a suprafeței este acoperită de praf fin de oxid de fier (III).[56][57]

Harta geologică a lui Marte, 2014[58]

Deși Marte nu are dovezi ale unui câmp magnetic global structurat,[59] observațiile arată că părți ale scoarței planetei au fost magnetizate și că inversiunile geomagnetice au avut loc în trecut. Acest paleomagnetism al mineralelor sensibil magnetic este similar cu benzile alternative aflate pe fundul oceanelor Pământului. O teorie, publicată în 1999 și reexaminată în octombrie 2005 (cu ajutorul Mars Global Surveyor), indică faptul că aceste benzi sugerează o activitate tectonică pe Marte în urmă cu patru miliarde de ani, înainte de dinamul planetar să fi încetat să funcționeze și câmpul magnetic al planetei să se fi stins.[60]

Se crede că, în timpul formării Sistemului Solar, Marte a fost creat ca urmare a unui proces stohastic de acreție a materialului de pe discul protoplanetar care orbita Soarele. Marte are multe caracteristici chimice distinctive cauzate de poziția sa în Sistemul Solar. Elementele cu puncte de fierbere relativ scăzute, cum ar fi clor, fosfor și sulf, sunt mult mai frecvente pe Marte decât pe Pământ; aceste elemente au fost probabil împinse spre exterior de vântul solar energic al tânărului Soare.[61]

După formarea planetelor, toate au fost supuse așa-numitului „Marele bombardament târziu”. Aproximativ 60% din suprafața planetei Marte prezintă înregistrări ale impactelor din acea perioadă,[62][63][64] în timp ce o mare parte a suprafeței rămase a fost probabil acoperită de bazine imense de impact cauzate de aceste evenimente. Există dovezi ale unui bazin de impact enorm în emisfera nordică a planetei Marte, care are laturi de 10.600 km cu 8.500 km sau de aproximativ patru ori mai mare decât Bazinul Polul Sud-Aitken al Lunii, cel mai mare bazin de impact descoperit până în prezent.[19][20] Această teorie sugerează că Marte a fost lovit de un corp de dimensiunea lui Pluto acum aproximativ patru miliarde de ani. Evenimentul, despre care se crede că este cauza dihotomiei emisferice marțiene, a creat bazinul neted Borealis care acoperă 40% din planetă.[65][66]

Cum ar fi putut arăta Marte acum patru miliarde de ani (concept artistic).[67]

Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe perioade, dar următoarele sunt cele trei perioade principale:[68][69]

  • Perioada Noachian (denumită după Noachis Terra): Formarea celor mai vechi elemente de suprafață existente pe Marte, în urmă cu 4,5 până la 3,5 miliarde de ani. Crusta planetei formată în această epocă prezintă numeroase cratere de impact, multe dintre ele masive (scară planetară). Se crede că protuberanța Tharsis, o zonă montană vulcanică, s-a format în timpul acestei perioade, cu inundații extinse de apă lichidă la sfârșitul acelei perioade.
  • Perioada Hesperian (denumită după Hesperia Planum): acum 3,5 până la 3,3-2,9 miliarde de ani în urmă. Perioada hesperiană este marcată de formarea unor mari câmpii de origine vulcanică.
  • Perioada Amazonian (denumită după Amazonis Planitia): acum 3,3-2,9 miliarde de ani până în prezent. Regiunile amazoniene au puține cratere cu impact de meteoriți, dar sunt altfel destul de variate. Muntele Olimp s-a format în această perioadă, alături de curgerile de lavă din alte zone de pe Marte.

Activitatea geologică se desfășoară încă pe Marte. Valea Athabasca prezintă urme de curgeri de lavă datate la aproximativ 200 de milioane de ani în urmă. Curgerile de apă în grabenele din Cerberus Fossae au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani în urmă, indicând activitate vulcanică cel puțin la fel de recentă.[70] La 19 februarie 2008, imaginile de la Mars Reconnaissance Orbiter au arătat dovezi ale unei avalanșe pornite de pe o stâncă de 700 de metri înălțime.[71]

Atmosfera

Atmosfera marțiană de pe o orbită joasă

Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosfera mai rarefiată decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosfera superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiată; presiunea atmosferică la suprafață are o valoare de doar 0.7-0.9 kPa, în comparație cu cea a Pământului, de 101.3 kPa. Atmosfera ajunge până la 11 km, pe când, cea a Terrei la „doar” 100 km.

Compoziția atmosferei: 95% dioxid de carbon, 3% azot, 1,6% argon, conținând urme de oxigen și apă. Atmosfera este prăfoasă, oferind cerului marțian o culoare maroniu-roșcată.

Existența metanului indică faptul că pe planetă a existat, sau există, o sursă de gaz. Activitatea vulcanică, impacturile cu posibile corpuri cerești și existența vieții sub forma unor microorganisme, ca metanogenele, reprezintă posibile surse.

În lunile de iarnă, când polii sunt permanent în umbră, suprafața îngheață atât de puternic încât 25-30% din întreaga atmosferă se condensează în bucăți groase de gheață din CO2.

Clima

Marte are anotimpuri ce se aseamănă celor de pe Pământ. Totuși, ele sunt de două ori mai lungi, iar distanța mai mare față de Soare face ca anul marțian să fie de aproape două ori mai mare ca al planetei noastre. Temperaturile variază între –140 °C (−220 °F) și 20 °C (68 °F).

De asemenea, Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din Sistemul Solar. Acestea pot varia între furtuni pe areale mici și furtuni ce acoperă întreaga planetă. Ele tind să apară când Marte este în poziția cea mai apropiată de Soare, și crește temperatura la sol.

Geologie (Areologie)

Olympus Mons (22 km, înălțime)

La suprafață, Marte este alcătuită în mare parte din bazalt, cercetătorii bazându-se pe compoziția meteoriților marțieni ajunși pe Pământ și pe observații din spațiu. Mare parte din planetă este acoperită de un praf mai fin ca pudra de talc. Examinarea suprafeṭei lui Marte a dezvăluit că părți din crusta planetei au fost magnetizate, una dintre teorii susținând că în trecut pe Marte existau plăci tectonice în mișcare, sau chiar că două dintre aceste plăci tectonice ar fi încă active (deși foarte slab) chiar și astăzi.

Istoria geologică a planetei Marte poate fi împărțită în mai multe perioade:

  • Perioada noahiană (denumită astfel după Noachis Terra): Formarea celor mai vechi elemente de suprafață existente pe Marte, între 4,5 și 3,5 miliarde de ani în urmă. Crusta planetei formată în această epocă prezintă numeroase cratere de impact, multe dintre ele masive (scară planetară). Protuberanța Tharsis (engleză: the Tharsis bulge), o înălțare a scoarței marțiene de origine vulcanică, a avut la origine fenomenele vulcanice din această epocă, pentru ca mai apoi să fie modelată de inundările târzii din noahian.
  • Perioada hesperiană (denumită astfel după Hesperia Planum): între 3,5 și 2,9-3,3 miliarde de ani în urmă. Perioada hesperiană este marcată de formarea unor mari câmpii de origine vulcanică.
  • Perioada amazoniană (denumită astfel după Amazonis Planitia): între 2.9-3.3 miliarde de ani în urmă și până astăzi. Regiunile amazoniene se disting printr-un număr mult mai redus de cratere de impact produse de meteoriți, dar în afară de aceasta prezintă variații geologice mari. Muntele Olimp s-a format în această epocă, alături de curgerile de lavă din alte zone de pe Marte.

Este foarte probabil ca Marte să fie încă o planetă activă din punct de vedere geologic. Valea Athabasca (Athabasca Valles) prezintă urme de curgeri de lavă datate la aproximativ 200 milioane de ani în urmă. Curgeri de apă în grabenele din Fosa Cerberus (Cerberus Fossae) au avut loc cu cel mult 20 milioane de ani în urmă, indicând activitate vulcanică cel puțin la fel de recentă. La data de 19 februarie 2008, câteva imagini captate de Mars Reconnaissance Orbiter au evidențiat urme ale unei avalanșe pornite de pe o stâncă înaltă de 700 de metri, cu posibilă origine în procese active geologice (foarte improbabil să fi izvorât din eroziunea exercitată de vântul rarefiat).

Geografia (Areografie)

Hartă topografică a suprafeței planetei

Primii oameni care au cartografiat planeta au fost și primii “areografi”. În 1840, după 10 ani de studiu, Mädler desena prima hartă a planetei. Ecuatorul este definit de rotația corpului, dar locația Primului Meridian a fost specificată, ca și în cazul Terrei, alegându-se un punct arbitrar. Un crater mic, mai târziu numit Airy-0, localizat în Sinus Meridiani reprezintă punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine.

Suprafața planetei, așa cum se poate vedea de pe Pământ, apare sub două tipuri de areale: câmpii plane acoperite cu praf și nisip bogat în oxid de fier roșiatic, considerate “continente”, și li s-au dat nume ca Țara Arabiei (Arabia Terra) sau Lunca Amazoniei (Amazonis Planitia); și locuri mai întunecate, considerate “mări”, de aici denumiri ca Marea Erythraeum, Marea Sirenum și Aurorae Sinus.

Scutul vulcanic, Olympus Mons (Muntele Olimp), este cel mai înalt munte cunoscut din sistemul solar. Acest munte are 25 km înălțime și o bază de 600 km în diametru. În aceeași regiune cu el se află alți trei vulcani, numiți Muntele Arsia (Arsia Mons - 17 km inaltime), Muntele Pavonis (Pavonis Mons - 14 km inaltime) și Muntele Ascraeus (Ascraeus Mons - 18 km înălțime), și cel mai mare canion, Valles Marineris, lung de 4000 km și adânc de 7 km. Pe Marte sunt și numeroase cratere de impact. Cel mai mare crater de pe Marte este Lunca Elenă (Hellas Planitia). Are 2000 km in diametru si 6 km adancime, acoperit cu nisip de un roșu aprins.

Sateliți naturali

Phobos
Deimos
Articol principal: Sateliții naturali ai lui Marte.

Marte are doi sateliți naturali, Phobos și Deimos, ce orbitează foarte aproape de planetă și se crede că ar fi asteroizi capturați. Ambii au fost descoperiți în 1877 de Asaph Hall și au fost botezați după personajele Phobos (panică-frică) și Deimos (teroare-spaimă) care, în mitologia greacă, îl însoțesc pe tatăl lor, Ares, zeul războiului, în bătălie. La romani, Ares se identifică cu zeul Marte. De pe Marte, mișcările sateliților Phobos și Deimos apar diferite în comparație cu mișcarea Lunii. Phobos răsare în vest, apune în est și răsare iar după 11 ore, în timp ce Deimos răsare în est dar foarte lent.

Orbita

Marte e mai excentric decât celelalte planete din sistemul solar, iar distanța medie până la Soare este de 230 milioane de kilometri. Perioada de rotație este de 687 de zile pământești, dar o zi pe Marte e doar cu puțin mai mare ca cea de pe Pământ, 24 de ore, 39 de minute și 35 de secunde.

Odată la 780 de zile se produce opoziția planetei. Atunci se află cel mai aproape de Pământ. Distanța minimă dintre Marte și Terra se situează între 55 și 90 de milioane de kilometri. Ultima dată când Marte a fost în opoziție, a fost pe 22 mai 2016. Următoarea dată când Marte va fi în opoziție, va fi pe 27 iulie 2018.[72]

Pe 27 august 2003, a atins cea mai mică distanță față de planeta noastră din ultimii 60.000 de ani: 55.758.006 km. Analize detaliate ale sistemului solar prevăd o apropiere și mai mare în 2287.

Măsurarea timpului pe Marte

Sol sau zi marțiană, este durata echivalentă a unei rotații în jurul axei proprii a planetei Marte. Valoarea ei este în jur de 24 de ore 39 de minute si 35 de secunde.

Viața

Există dovezi că planeta a fost cândva mult mai accesibilă vieții decât este astăzi, dar dacă au existat vreodată organisme vii pe Marte rămâne încă o întrebare deschisă. Misiunea Viking de la mijlocul anilor ’70 ce a avut ca scop detectarea de microorganisme în solul marțian, a adus unele rezultate pozitive, mai târziu combătute de mulți cercetători. În laboratorul Lyndon B. Johnson Space Center din Houston, Texas s-au găsit componente organice în asteroidul ALH84001, care se crede că ar proveni de pe Marte.

Explorarea planetei

Craterul Gusev, văzut de Spirit

Zeci de sateliți pe orbită, rovere și vehicule spațiale au fost trimise de Uniunea Sovietică (iar apoi de Rusia), Statele Unite, Europa și Japonia să studieze suprafața, climatul și areografia planetei roșii. Aproape două-treimi dintre acestea au eșuat într-un fel sau altul înainte de a termina sau chiar înainte de a-și începe misiunile. Mare parte din misiuni au eșuat datorită problemelor tehnice, însă, cu câteva dintre aceste vehicule spațiale nu se știe ce s-a întâmplat, iar din acest motiv, unii cercetători, pe jumătate glumind, vorbesc despre un “Triunghi al Bermudelor” între Pământ și Marte, sau de un blestem al planetei, ori chiar despre un “Mare Vârcolac Galactic” ce se hrănește cu acestea.

Misiuni din trecut

Prima misiune de succes a fost Mariner 4, lansată în 1964 de către NASA. Primele obiecte ce au ajuns pe pământ marțian au fost două probe trimise de sovietici, în 1971, dar ambele au pierdut contactul după câteva secunde. A urmat în 1975 programul Viking, iar două vehicule au ajuns pe sol în 1976 ce au rămas operaționale pentru mai mulți ani.

Misiuni curente

Marte „văzut” de vehiculul spațial Opportunity

A urmat eșecul din 1992 cu satelitul Mars Observer. Apoi, în 1996 NASA a lansat Mars Global Surveyor ce a fost un real succes, prima misiune de cartografiere terminându-se în 2001. La numai o lună de la trimiterea lui Surveyor, a urmat misiunea Mars Pathfinder, un vehicul robotizat de explorare aterizând în Ares Vallis.

În 2003, ESA (Agenția Spațială Europeană) lansează Mars Express ce constă din satelitul Mars Express Orbiter și landerul Beagle 2. La începutul anului 2004 se anunța descoperirea metanului în atmosfera marțiană. ESA anunță în iunie 2006 existența aurorei boreale pe Marte.

Tot în 2003, NASA trimite pe Marte roverele Spirit și Opportunity. Acestea au adus dovezi concludente că pe Marte a existat cândva apă.

În 2008 s-a desfășurat misiunea Phoenix Mars Lander, începută în 2007. Misiunea a confirmat găsirea apei pe Marte: imaginile fotografice arată o zonă albă acoperită probabil cu apă înghețată, care în decurs de 4 zile s-a redus (topit) întrucâtva. Instrumentele chimice ale robotului au confirmat în urma analizei prezența apei în sol.

Pe viitor

Vezi și: Colonizarea planetei Marte.

Misiunea Mars Science Laboratory a ajuns pe "Planeta roșie" pe 6 august 2012. Misiunea rusească Phobos-Grunt, ce avea ca scop aducerea de probe de pe satelitul natural Phobos, a eșuat.

Agenția Spațială Europeană speră să trimită oameni pe Marte prin 2030-2035. Dar înainte de asta, agenția va lansa ExoMars, în 2018. De asemenea, între 2020 și 2025, vor fi trimiși astronauți pe Lună. Inițial, ESA plănuise o aventură în comun cu SUA, dar legea din Statele Unite interzice transmiterea de informații legate de tehnologia spațială, ceea ce a determinat o competiție între cele două.

Observații

Avalanșă marțiană (din praf și roci) pe o lungime de 700 m.

Când ne uităm cu ochiul liber, vedem că Marte alternează de la galben, portocaliu, la roșu, și variază în luminozitate mai mult decât oricare altă planetă a Sistemului Solar. În momentele cele mai favorabile - ce apar de două ori la 32 de ani, alternativ la intervale de 15 și 17 ani, și întotdeauna între sfârșitul lui iulie și sfârșitul lui septembrie – suprafața planetei se poate vedea detaliat printr-un telescop; chiar și polii înghețați sunt vizibili.

Pe 10 noiembrie 2083, Soarele, Pământul și Marte se vor alinia.

Vezi și

Note

  1. ^ This image was taken by the Rosetta spacecraft's tical, Spectroscopic, and Infrared Remote Imaging System (OSIRIS), at a distance of ≈240.000 kilometri (150.000 mi) during its February 2007 encounter. The view is centered on the Aeolis quadrangle, with Gale crater, the landing site of the Curiosity rover, prominently visible just left of center. The darker, more heavily cratered terrain in the south, Terra Cimmeria, is composed of older terrain than the much smoother and brighter Elysium Planitia to the north. Geologically recent processes, such as the possible existence of a global ocean in Mars's past, could have helped lower-elevated areas, such as Elysium Planitia, retain a more youthful look.
  2. ^ a b c Best-fit ellipsoid

Referințe

  1. ^ Williams, David (). „Mars Fact Sheet”. NASA Goddard Space Flight Center. Arhivat din original la . Accesat în . ; Mean Anomaly (deg) 19.412 = (Mean Longitude (deg) 355.45332) - (Longitude of perihelion (deg) 336.04084)
  2. ^ „The MeanPlane (Invariable plane) of the Solar System passing through the barycenter”. . Arhivat din original la . Accesat în .  (produced with Solex 10 Arhivat în , la WebCite written by Aldo Vitagliano; see also invariable plane)
  3. ^ Simon, J.L.; Bretagnon, P.; Chapront, J.; Chapront-Touzé, M.; Francou, G.; Laskar, J. (februarie 1994). „Numerical expressions for precession formulae and mean elements for the Moon and planets”. Astronomy and Astrophysics. 282 (2): 663–683. Bibcode:1994A&A...282..663S. 
  4. ^ a b c Seidelmann, P. Kenneth; Archinal, Brent A.; A'Hearn, Michael F.; et al. (). „Report of the IAU/IAG Working Group on cartographic coordinates and rotational elements: 2006”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. 98 (3): 155–180. Bibcode:2007CeMDA..98..155S. doi:10.1007/s10569-007-9072-y. 
  5. ^ Grego, Peter (). Mars and How to Observe ItNecesită înregistrare gratuită. Springer Science+Business Media. p. 3. ISBN 978-1-4614-2302-7 – via Internet Archive. 
  6. ^ a b c Lodders, Katharina; Fegley, Bruce (). The Planetary Scientist's Companion. Oxford University Press. p. 190. ISBN 978-0-19-511694-6. 
  7. ^ Konopliv, Alex S.; Asmar, Sami W.; Folkner, William M.; Karatekin, Özgür; Nunes, Daniel C.; et al. (ianuarie 2011). „Mars high resolution gravity fields from MRO, Mars seasonal gravity, and other dynamical parameters”. Icarus. 211 (1): 401–428. Bibcode:2011Icar..211..401K. doi:10.1016/j.icarus.2010.10.004. 
  8. ^ Hirt, C.; Claessens, S. J.; Kuhn, M.; Featherstone, W. E. (iulie 2012). „Kilometer-resolution gravity field of Mars: MGM2011” (PDF). Planetary and Space Science. 67 (1): 147–154. Bibcode:2012P&SS...67..147H. doi:10.1016/j.pss.2012.02.006. 
  9. ^ Folkner, W. M.; et al. (). „Interior Structure and Seasonal Mass Redistribution of Mars from Radio Tracking of Mars Pathfinder” (PDF). Science. 278 (5344): 1749–1752. Bibcode:1997Sci...278.1749F. doi:10.1126/science.278.5344.1749. ISSN 0036-8075. PMID 9388168. 
  10. ^ a b c d e f Williams, David R. (). „Mars Fact Sheet”. National Space Science Data Center. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Mallama, A. (). „The magnitude and albedo of Mars”. Icarus. 192 (2): 404–416. Bibcode:2007Icar..192..404M. doi:10.1016/j.icarus.2007.07.011. 
  12. ^ a b Mallama, Anthony; Hilton, James L. (octombrie 2018). „Computing apparent planetary magnitudes for The Astronomical Almanac”. Astronomy and Computing. 25: 10–24. arXiv:1808.01973 Accesibil gratuit. Bibcode:2018A&C....25...10M. doi:10.1016/j.ascom.2018.08.002. 
  13. ^ a b „What is the typical temperature on Mars?”. Astronomycafe.net. Accesat în . 
  14. ^ a b „Mars Exploration Rover Mission: Spotlight”. Marsrover.nasa.gov. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Barlow, Nadine G. (). Mars: an introduction to its interior, surface and atmosphere. Cambridge planetary science. 8. Cambridge University Press. p. 21. ISBN 978-0-521-85226-5. 
  16. ^ Zubrin, Robert; Wagner, Richard (). The Case for Mars: The Plan to Settle the Red Planet and Why We MustNecesită înregistrare gratuită. New York: Touchstone. ISBN 978-0-684-83550-1. OCLC 489144963. 
  17. ^ Rees, Martin J., ed. (octombrie 2012). Universe: The Definitive Visual Guide. New York: Dorling Kindersley. pp. 160–161. ISBN 978-0-7566-9841-6. 
  18. ^ „The Lure of Hematite”. Science@NASA. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ a b Yeager, Ashley (). „Impact May Have Transformed Mars”. ScienceNews.org. Accesat în . 
  20. ^ a b Sample, Ian (). „Cataclysmic impact created north-south divide on Mars”. London: Science @ guardian.co.uk. Accesat în . 
  21. ^ Millis, John P. „Mars Moon Mystery”. About.com. Space. 
  22. ^ Adler, M.; Owen, W.; Riedel, J. (iunie 2012). Use of MRO Optical Navigation Camera to Prepare for Mars Sample Return (PDF). Concepts and Approaches for Mars Exploration. June 12–14, 2012. Houston, Texas. 4337. Bibcode:2012LPICo1679.4337A. 
  23. ^ „In Depth | Mariner 04”. NASA Solar System Exploration. Accesat în . The Mariner 4 mission, the second of two Mars flyby attempts launched in 1964 by NASA, was one of the great early successes of the agency, and indeed the Space Age, returning the very first photos of another planet from deep space. 
  24. ^ „NASA - NSSDCA - Spacecraft - Details”. nssdc.gsfc.nasa.gov. Accesat în . Mariner 4...represented the first successful flyby of the planet Mars, returning the first pictures of the martian surface. These represented the first images of another planet ever returned from deep space. 
  25. ^ „In Depth | Viking 1”. NASA Solar System Exploration. Accesat în . NASA's Viking 1 made the first truly successful landing on Mars. The Soviet Mars 3 lander claimed a technical first with a survivable landing in 1971, but contact was lost seconds after it touched down. 
  26. ^ Shea, Garrett (). „Beyond Earth: A Chronicle of Deep Space Exploration”. NASA. pp. 101–102. Accesat în . Mars 3...Immediately after landing, at 13:50:35 UT, the lander probe began transmitting a TV image of the Martian surface although transmissions abruptly ceased after 14.5 seconds (or 20 seconds according to some sources). 
  27. ^ „In Depth | Mars Pathfinder”. NASA Solar System Exploration. Accesat în . Landing time for Pathfinder was 16:56:55 UT July 4, 1997, at 19 degrees 7 minutes 48 seconds north latitude and 33 degrees 13 minutes 12 seconds west longitude in Ares Vallis, about 12 miles (19 kilometers) southwest of the original target. The next day, Pathfinder deployed the Sojourner rover on the Martian surface via landing ramps. Sojourner was the first wheeled vehicle to be used on any planet. 
  28. ^ mars.nasa.gov. „Rover Update: 2010: All”. mars.nasa.gov. Accesat în . 
  29. ^ Northon, Karen (). „NASA to Share Results of Effort to Recover Mars Opportunity Rover”. NASA. Accesat în . 
  30. ^ „Frequently asked questions”. www.esa.int (în engleză). Accesat în . Mars Express reached Mars at the end of December 2003. Six days before entering into orbit around Mars, Mars Express ejected the Beagle 2 lander. The orbiter was inserted into orbit around Mars on 25 December 2003. 
  31. ^ „Mars Orbiter Mission Completes 1000 Days in Orbit - ISRO”. www.isro.gov.in. Accesat în . Mars Orbiter Mission (MOM), the maiden interplanetary mission of ISRO, launched on November 5, 2013 by PSLV-C25 got inserted into Martian orbit on September 24, 2014 in its first attempt. 
  32. ^ „India launches spacecraft to Mars”. BBC News (în engleză). . Accesat în . India's space agency will become the fourth in the world after those of the US, Russia and Europe to undertake a successful Mars mission. 
  33. ^ Jarell, Elizabeth M (). „Using Curiosity to Search for Life”. Mars Daily. Accesat în . 
  34. ^ „The Mars Exploration Rover Mission” (PDF). NASA. noiembrie 2013. p. 20. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  35. ^ Wilks, Jeremy (). „Mars mystery: ExoMars mission to finally resolve question of life on red planet”. EuroNews. Accesat în . 
  36. ^ Howell, Elizabeth (). „Life on Mars? NASA's next rover aims to find out”. The Christian Science Monitor. Accesat în . 
  37. ^ „NASA – NASA Rover Finds Clues to Changes in Mars' Atmosphere”. NASA. 
  38. ^ Heldmann, Jennifer L.; et al. (). „Formation of Martian gullies by the action of liquid water flowing under current Martian environmental conditions” (PDF). Journal of Geophysical Research. 110 (E5): Eo5004. Bibcode:2005JGRE..11005004H. doi:10.1029/2004JE002261. Accesat în .  'conditions such as now occur on Mars, outside of the temperature-pressure stability regime of liquid water'… 'Liquid water is typically stable at the lowest elevations and at low latitudes on the planet because the atmospheric pressure is greater than the vapor pressure of water and surface temperatures in equatorial regions can reach 273 K for parts of the day [Haberle et al., 2001]'
  39. ^ Kostama, V.-P.; Kreslavsky, M. A.; Head, J. W. (). „Recent high-latitude icy mantle in the northern plains of Mars: Characteristics and ages of emplacement”. Geophysical Research Letters. 33 (11): L11201. Bibcode:2006GeoRL..3311201K. doi:10.1029/2006GL025946. Accesat în .  'Martian high-latitude zones are covered with a smooth, layered ice-rich mantle'.
  40. ^ Byrne, Shane; Ingersoll, Andrew P. (). „A Sublimation Model for Martian South Polar Ice Features”. Science. 299 (5609): 1051–1053. Bibcode:2003Sci...299.1051B. doi:10.1126/science.1080148. PMID 12586939. 
  41. ^ „Mars' South Pole Ice Deep and Wide”. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „Lake of frozen water the size of New Mexico found on Mars – NASA”. The Register. . Accesat în . 
  43. ^ „Mars Ice Deposit Holds as Much Water as Lake Superior”. NASA. . Accesat în . 
  44. ^ Staff (). „Scalloped Terrain Led to Finding of Buried Ice on Mars”. NASA. Accesat în . 
  45. ^ „Planetary Names: Planet and Satellite Names and Discoverers”. 
  46. ^ Ἄρης. Liddell, Henry George; Scott, Robert; A Greek–English Lexicon de la Perseus Project
  47. ^ Peplow, Mark (). „How Mars got its rust”. Nature. doi:10.1038/news040503-6. Accesat în . 
  48. ^ NASA – Mars in a Minute: Is Mars Really Red? (Transcript)
  49. ^ Nimmo, Francis; Tanaka, Ken (). „Early Crustal Evolution of Mars”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 33 (1): 133–161. Bibcode:2005AREPS..33..133N. doi:10.1146/annurev.earth.33.092203.122637. 
  50. ^ Rivoldini, A.; Van Hoolst, T.; Verhoeven, O.; Mocquet, A.; Dehant, V. (iunie 2011). „Geodesy constraints on the interior structure and composition of Mars”. Icarus. 213 (2): 451–472. Bibcode:2011Icar..213..451R. doi:10.1016/j.icarus.2011.03.024. 
  51. ^ a b Jacqué, Dave (). „APS X-rays reveal secrets of Mars' core”. Argonne National Laboratory. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Golombek, M.; Warner, N. H.; Grant, J. A.; Hauber, E.; Ansan, V.; Weitz, C. M.; Williams, N.; Charalambous, C.; Wilson, S. A.; DeMott, A.; Kopp, M.; Lethcoe-Wilson, H.; Berger, L.; Hausmann, R.; Marteau, E.; Vrettos, C.; Trussell, A.; Folkner, W.; Le Maistre, S.; Mueller, N.; Grott, M.; Spohn, T.; Piqueux, S.; Millour, E.; Forget, F.; Daubar, I.; Murdoch, N.; Lognonné, P.; Perrin, C.; Rodriguez, S.; Pike, W. T.; Parker, T.; Maki, J.; Abarca, H.; Deen, R.; Hall, J.; Andres, P.; Ruoff, N.; Calef, F.; Smrekar, S.; Baker, M. M.; Banks, M.; Spiga, A.; Banfield, D.; Garvin, J.; Newman, C. E.; Banderdt, W. B. (). „Geology of the InSight landing site on Mars”. Nature Geoscience. 11 (1014): 1014. Bibcode:2020NatCo..11.1014G. doi:10.1038/s41467-020-14679-1. 
  53. ^ Banerdt, W. Bruce; Smrekar, Suzanne E.; Banfield, Don; Giardini, Domenico; Golombek, Matthew; Johnson, Catherine L.; Lognonné, Philippe; Spiga, Aymeric; Spohn, Tilman; Perrin, Clément; Stähler, Simon C.; Antonangeli, Daniele; Asmar, Sami; Beghein, Caroline; Bowles, Neil; Bozdag, Ebru; Chi, Peter; Christensen, Ulrich; Clinton, John; Collins, Gareth S.; Daubar, Ingrid; Dehant, Véronique; Drilleau, Mélanie; Fillingim, Matthew; Folkner, William; Garcia, Raphaël F.; Garvin, Jim; Grant, John; Grott, Matthias; et al. (). „Initial results from the in Sight mission on Mars”. Nature Geoscience. 13 (3): 183–189. doi:10.1038/s41561-020-0544-y. 
  54. ^ McSween, Harry Y.; Taylor, G. Jeffrey; Wyatt, Michael B. (mai 2009). „Elemental Composition of the Martian Crust”. Science. 324 (5928): 736–739. Bibcode:2009Sci...324..736M. doi:10.1126/science.1165871. PMID 19423810. 
  55. ^ Bandfield, Joshua L. (iunie 2002). „Global mineral distributions on Mars”. Journal of Geophysical Research: Planets. 107 (E6): 9–1–9–20. Bibcode:2002JGRE..107.5042B. doi:10.1029/2001JE001510. 
  56. ^ Christensen, Philip R.; et al. (). „Morphology and Composition of the Surface of Mars: Mars Odyssey THEMIS Results” (PDF). Science. 300 (5628): 2056–2061. Bibcode:2003Sci...300.2056C. doi:10.1126/science.1080885. PMID 12791998. 
  57. ^ Golombek, Matthew P. (). „The Surface of Mars: Not Just Dust and Rocks”. Science. 300 (5628): 2043–2044. doi:10.1126/science.1082927. PMID 12829771. 
  58. ^ Tanaka, Kenneth L.; Skinner, James A. Jr.; Dohm, James M.; Irwin, Rossman P. III; Kolb, Eric J.; Fortezzo, Corey M.; Platz, Thomas; Michael, Gregory G.; Hare, Trent M. (). „Geologic Map of Mars – 2014”. USGS. Accesat în . 
  59. ^ Valentine, Theresa; Amde, Lishan (). „Magnetic Fields and Mars”. Mars Global Surveyor @ NASA. Accesat în . 
  60. ^ Neal-Jones, Nancy; O'Carroll, Cynthia. „New Map Provides More Evidence Mars Once Like Earth”. NASA/Goddard Space Flight Center. Accesat în . 
  61. ^ Halliday, A. N.; Wänke, H.; Birck, J.-L.; Clayton, R. N. (). „The Accretion, Composition and Early Differentiation of Mars”. Space Science Reviews. 96 (1/4): 197–230. Bibcode:2001SSRv...96..197H. doi:10.1023/A:1011997206080. 
  62. ^ Zharkov, V. N. (). The role of Jupiter in the formation of planets. Washington DC American Geophysical Union Geophysical Monograph Series. Geophysical Monograph Series. 74. pp. 7–17. Bibcode:1993GMS....74....7Z. doi:10.1029/GM074p0007. ISBN 978-1-118-66669-2. 
  63. ^ Lunine, Jonathan I.; Chambers, John; Morbidelli, Alessandro; Leshin, Laurie A. (). „The origin of water on Mars”. Icarus. 165 (1): 1–8. Bibcode:2003Icar..165....1L. doi:10.1016/S0019-1035(03)00172-6. 
  64. ^ Barlow, N. G. (). H. Frey, ed. Conditions on Early Mars: Constraints from the Cratering Record. MEVTV Workshop on Early Tectonic and Volcanic Evolution of Mars. LPI Technical Report 89-04. Easton, Maryland: Lunar and Planetary Institute. p. 15. Bibcode:1989eamd.work...15B. 
  65. ^ „Giant Asteroid Flattened Half of Mars, Studies Suggest”. Scientific American. Accesat în . 
  66. ^ Chang, Kenneth (). „Huge Meteor Strike Explains Mars's Shape, Reports Say”. The New York Times. Accesat în . 
  67. ^ „Mars: The Planet that Lost an Ocean's Worth of Water”. Accesat în . 
  68. ^ Tanaka, K. L. (). „The Stratigraphy of Mars”. Journal of Geophysical Research. 91 (B13): E139–E158. Bibcode:1986JGR....91..139T. doi:10.1029/JB091iB13p0E139. 
  69. ^ Hartmann, William K.; Neukum, Gerhard (). „Cratering Chronology and the Evolution of Mars”. Space Science Reviews. 96 (1/4): 165–194. Bibcode:2001SSRv...96..165H. doi:10.1023/A:1011945222010. 
  70. ^ Mitchell, Karl L.; Wilson, Lionel (). „Mars: recent geological activity : Mars: a geologically active planet”. Astronomy & Geophysics. 44 (4): 4.16–4.20. Bibcode:2003A&G....44d..16M. doi:10.1046/j.1468-4004.2003.44416.x. 
  71. ^ „Mars avalanche caught on camera”. Space.com. . Accesat în . 
  72. ^ Mars Oppositions from 2012 to 2027, nakedeyeplanets.com

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Marte (planetă) prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate

Imagini

Video


v • d • m
Sistemul solar
SoareleMercurVenusLunaPământSateliții lui MarteMarteCeresCentura de asteroiziJupiterSateliții lui JupiterSaturnSateliții lui SaturnUranusSateliții lui UranusSateliții lui NeptunNeptunSateliții lui PlutonPlutonSateliții lui HaumeaHaumeaMakemakeCentura KuiperSateliții lui ErisErisDiscul împrăștiatNorul lui Oort
Probabil planete pitice
Obiecte mici
Altele
WikiProjectProiect · PortalPortal
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marte_(planetă)&oldid=13393208