Vikingi

Pagina „Viking” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Viking (dezambiguizare)

Navigatori danezi înaintea invadării Angliei.

Vikingii sau normanzii au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 800-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. Vikingii erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi.

Curajul și cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menționat că vikingii aveau și ocupații pașnice, precum comerțul și construirea de așezări (colonizare).

Inițial, vikingii s-au așezat ca agricultori în regiunile de coastă. Mai târziu, folosind superioritatea lor în construirea corăbiilor și arta navigației, încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor, urcând și pe cursul unor fluvii, fiind numiți "vikingi" între anii 793 și 1066. Datorită îndrăznelii lor, vikingii erau adversari temuți, care prin acțiunile lor de pradă au răspândit teamă și panică în rândurile populațiilor băștinașe.

Azi s-a ajuns la concluzia că vikingii au părăsit regiunile nordice, cu o climă aspră, ca să se așeze în Europa centrală, mai bogată și cu o climă mai blândă. Istorisirile despre bogățiile Europei au atras vikingii, care erau săraci, ducând în nord o viață modestă, aspră.

Deși este răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a acestui presupus obicei. În schimb, se știe că alt popor nordic din Epoca Bronzului folosea astfel de coifuri.

Cine au fost vikingii?

Vikingii

Numele de Viking provine de la scandinavii înșiși, de la vechiul cuvant nordic "vik" (golf sau pârâu), care a constituit rădăcina "vikingr" (pirat).

Contrar unor concepții populare despre vikingi, ei nu au fost o "rasă" ori o civilizatie.Erau mai multe grupuri formate din razboinici,navigatori si comercianti.Capeteniile grupurilor beneficiau de control si autoritate doar asupra unei regiuni restranse. Nu isi castigau existenta de pe urma jafurilor in totalitate, un procent destul de redus din populație se ocupa cu rãzboiul, majoritatea fiind fermieri, meșteșugari și comercianți. Locuiau in colibe alungite din lemn. Cele mai multe urme ale activităților practicate de vikingi provin din zone ca Danemarca, Norvegia și Suedia, deși există mențiuni în registrele istorice ale vikingilor in scrierile finlandeze, estoniene și cele vikinge (Saami).Ceea ce-i facea diferiti de celelalte popoare europene: nu erau "civilizati",atacau si jefuiau alte tari,migrau si nu erau crestini.Ei s-au stabilit în mod pașnic în foarte multe locuri, ca de pildã Islanda sau Groenlanda, erau comercianți de rang internațional la vremea lor, fãcând negoț aproape în toate regiunile cunoscute atunci.

Motivele exacte ale vikingilor pentru care se aventurează in afară tarii lor, sunt incerte, unii au sugerat că a fost din cauza suprapopulării din tara-mama,altii au sugerat ca vikingii au cautat bogății, si nu teritorii. În secolul VIII, Europa s-a dezvoltat economic, cresterea economica alimentând creșterea si dezvoltarea centrelor comerciale, cum au fost Dorestad și Quentovic pe continent și Hamwic (acum Southampton), Londra, Ipswich și York în Anglia. Blănurile scandinave au fost extrem apreciate în piețele tranzacționare noi; din comerțul lor cu europenii, scandinavii au aflat noi tehnici de navigatie si cum sa se imbogateasca de pe urma conflictelor interne din regatele europene. Predecesorii vikingilor - pirații, care au praduit corabiile comerciale în Marea Baltică - ar fi folosi aceste cunostinte pentru a se imbogati si pentru a-si extinde activitatile in Marea Nordului si dincolo... Vikingii purtau de-a lungul vietii lor, de la maturitate, o bratara, cu care se identificau drept "vikingi", fiind cel mai sacru obiect din vietile lor.

Raidurile timpurii

Batalie vikinga

În anul 793, un atac asupra mănăstirii Lindisfarne în largul coastei de nord-est, în Northumberland,Anglia, a marcat începutul epocii vikingilor. Vinovati - norvegienii care au navigat direct peste Marea Nordului - nu a distrus mănăstirea complet, dar atacul a zguduit lumea religioasă europeană . Spre deosebire de alte grupuri, acesti noi invadatori ciudati n-au avut nici un respect pentru instituțiile religioase, cum ar fi mănăstirile, care au fost adesea lăsate nepăzite și vulnerabile în apropiere de țărm. Doi ani mai târziu, raidurile vikingilor au lovit mănăstirile din insulele Skye si Iona (în Insulele Hebride), precum și Rathlin (pe coasta de nord-est a Irlandei).Primul raid viking în Europa continentală a venit în 799,pe o insula, la mănăstirea Sf. Philibert pe Noirmoutier, în apropierea estuarului râului Loire.

Pentru mai multe decenii, vikingii au desfasurat raiduri împotriva unor ținte de coastă din Insulele Britanice (în special Irlanda) și Europa (centrul comercial Dorestad, 80 de kilometri de Marea Nordului, a devenit o țintă frecventă după 830). Au beneficiat apoi de avantajul de conflicte interne în Europa ca să-și extindă activitatea lor în interior: după moartea lui Ludovic cel Pios, împăratul Frankiei ( Franța și Germania de azi), în 840, fiul sau, Lothar a invitat sprijinul unei flote vikinge într-o luptă pentru putere cu frații sai. Vikingii si-au dat seama că guvernanții franci erau dispuși să le plătească sume bogate pentru a-i împiedica să-i atace , făcând Frankia o tinta irezistibila pentru raidurile vikinge .

Cucerirea Insulelor Britanice

De la mijlocul secolului al-IX-lea, Irlanda, Scoția și Anglia au devenit obiective majore pentru vikingi. Vikingii au preluat controlul asupra insulelor din nordul Scoției (Shetland și arhipelagului Orkney), Insulele Hebride și o mare parte a Scoției continentale. Ei au fondat in Irlanda primele orase comerciale : Dublin, Waterford, Wexford, Wicklow și Limerick, și au utilizat baza lor de pe coasta irlandeză pentru a lansa atacuri în Irlanda și în Marea Irlandei si în Anglia. Când regele Carol cel Pleșuv a început să apere Vestul Franciei mai energic în 862, fortificand orașe, mănăstiri, râuri și zonelor de coastă, forțele vikinge au început să se concentreze mai mult asupra Angliei decât Frankia.

În valul de atacuri vikinge în Anglia după 851, doar un singur regat - Wessex - a fost capabil să reziste cu succes. Armatele vikinge (cea mai mare parte daneză) a cucerit East Anglia și Northumberland și a dezmembrat Mercia, în timp ce în 871, Regele Alfred cel Mare din Wessex a devenit rege doar pentru a învinge în mod decisiv o armata daneză în Anglia. Renuntand la Wessex, danezii s-au stabilit la nord, intr-o zona cunoscută sub numele de "Danelaw". Mulți dintre ei au devenit fermieri și comercianți și s-au stabilit la York, ca un oraș de frunte mercantil. În prima jumătate a secolului X, armatele engleze conduse de descendentii lui Alfred de Wessex au început recucerirea zonelor scandinave din Anglia, ultima scandinav rege, Erik Bloodaxe, fiind expulzat și ucis în 952, unind cele sapte regate engleze într-un singur regat.

In 1070 au ocupat sudul Italiei si Sicilia.Ulterior,s-au stabilit in Islanda,locul de pornire in aventura de peste ocean.

Incursiunile Vikingilor in secolul VIII - X.

Asezarile vikinge: Europa și dincolo de ocean

Între timp, armatele vikingilor au rămas active pe continentul european de-a lungul secolului al IX-lea, jefuind brutal Nantes (pe coasta franceză), în 842 și au atacat orașele ca Paris, Limoges, Orleans, Tours și Nimes. În 844, vikingii au luat cu asalt Sevilia (fiind apoi controlate de arabi), în 859, au jefuit Pisa, deși o flota arabă le-a afectat drumul de intoarcere spre nord. În 911, împăratul franc de Vest a acordat Rouen și teritoriile din jur prin tratatul cu o căpetenie vikinga numit Rollo în schimbul păcii și încetării raidurilor. Această regiune din nordul Franței este acum cunoscut sub numele de Normandia, sau "țara nordicilor." Excelenți marinari și neguțători,s-au aventurat în depărtări pana la Constantinopol și Bagdad în căutare de cuceriri și schimburi comerciale.

Varegii sosesc pe mare

În est, erau cunoscuți sub numele de varegi,care au invadat Europa de Est și Rusia de azi(nume derivat din "Rus", popoarele slave au folosit numele pentru invadatorii scandinavi), începând din secolul VIII, folosind metode similare cu cel al danezilor și omologiilor norvegieni din vest.

Au creat noi rute comerciale la sud de Volga și Nipru și a fondat orașe-state: Kiev și Novgorod. Vikingii au avut, de asemenea, contacte extinse cu Constantinopolul: unii varegi chiar au servit ca gardă de elită pentru împărații bizantini.

Moneda reprezentandu-ul pe Knut cel Mare- Monedele vikinge batute in sec. IX-XI erau din argint sau aur veritabil

În secolul al IX-lea, scandinavii (norvegienii, în principal) au început să colonizeze Islanda, o insula din Atlanticul de Nord,unde nimeni nu s-a stabilit în număr mare. Prin secolul X, unii vikingi (inclusiv faimosul Erik cel Rosu) s-au mutat chiar mai departe spre vest, până la Groenlanda. Potrivit istorisirilor islandeze târzii , unii dintre primii coloniști vikingi din Groenlanda (se presupune ca au fost condusi de norvegianul Leif Eriksson , fiul lui Erik cel Rosu), au fost primii europeni care au descoperit si explorat America de Nord. Au numit locul de debarcare Vinland (terenul vinului sau a strugurilor,desi in realitate,erau ), au construit o asezare temporara L'Anse aux Meadows, în zilele noastre numita Newfoundland. S-ar parea ca nu au format așezări permanente.

BP10-7At10-15195

Dominația daneză

Sub domnia regelui Harald Bluetooth la mijlocul secolului X, Danemarca puternica,unificata și creștinată a marcat începutul apogeului vikingilor. Scară largă a raidurilor, de multe ori organizate de liderii regali, au lovit coastele Europei și, în special Anglia. Fiul rebel al lui Harald , Sven Forkbeard, a condus raidurile vikingilor în Anglia in 991 si a cucerit intregul regat în 1013; l-a trimis în exil pe regele Ethelred. Sven a murit in anul următor, fiind succedat de fiul său Knut (sau Canute) să formeze un imperiu scandinav (cuprinzând Anglia, Danemarca, și Norvegia) pe Marea Nordului.

După moartea lui Knut, ambii fii l-au succedat, dar au murit in 1042 si Edward Confesorul, fiul regelui precedent (non-danez), s-a întors din exil și a recâștigat tronul englez de la danezi. La moartea sa (fara mostenitori) în 1066, Harold Godwinesson,a pus ochii pe tron. Armata lui Harold a fost capabila să învingă o invazie condusă de ultimul mare rege viking - Harald Hardrada al Norvegiei - de la Stamford Bridge, langa York, dar a fost invins de forțele lui William, Duce de Normandia (el însuși un descendent al coloniștilor scandinavi din nordul Franței) doar câteva săptămâni mai târziu. Încoronat ca rege al Angliei în ziua de Crăciun în 1066, William a reușit să-și păstreze coroana împotriva provocărilor daneze viitoare .

Sfârșitul vikingilor

Evenimentele din 1066 din Anglia au marcat în mod radical sfârșitul epocii vikingilor. Până în acel moment, toate regatele scandinave erau creștine, și ceea ce a mai rămas din "cultura" vikingilor a fost absorbită în cultura Europei creștine. Astăzi, semne ale moștenirii vikinge pot fi găsite în cea mai mare parte ca fiind originile scandinave ale vocabularului și toponomiei în domeniile în care s-au așezat, inclusiv in nordul Angliei, Scoției și Rusia. În Islanda, vikingii au lăsat o organizatie extinsa de literatura de specialitate, saga islandeză, în care au sărbătorit cele mai mari victorii ale trecutului lor glorios.

Mărturii

Când era incinerat un șef viking, trupul lui era depus pe o corabie, împreună cu bunurile ce îi aparținuseră și care ii erau necesare în viaţa următoare, și de obicei era sacrificată o sclavă tânăra. Corabia era incendiată de către o rudă apropiată a decedatului, de obicei fiul, care era complet dezbrăcat, simbol al faptului că aşa ne naștem și asa părăsim aceasta viaţă.

În secolul al X-lea, Ahmad ibn Fadlan, diplomat arab, a scris în jurnalul Risala, marturii legate de modul de viata al scandinavilor.Le-a descris înfățișarea, aceștia fiind Înalți ca niște palmieri, blonzi, cu piele roșcată (...) toți sunt tatuați de la vârfurile degetelor pana la gat cu figuri misterioase de culoare neagra sau verde. , vestimentația: păreau sa nici nu simtă frigul puternic de afara, pentru ca nu purtau nici tunici, nici caftane, ci doar un vesmânt care le acoperea o parte a corpului, lăsându-le o mana libera, precum și armamentul: Fiecare bărbat poarta la brâu un topor, o sabie și un cuțit lung, de care nu se desparte niciodată. Săbiile sunt uriașe și gravate asemenea săbiilor france.; dar scria și despre igiena acestora: Deși nordicii sunt gazde desăvârșite, sunt cele mai murdare creaturi ale Domnului. Nu au nici o rușine în a urina în văzul tuturor și par a nu se spală niciodată. Nu se îmbăiază după ce au relății intime cu femeile lor și nici măcar nu își spală mâinile după ce mănâncă. Sunt ca niște măgari sălbatici. Pentru a se spală, recurg la cea mai murdară și mai obscena modalitate posibilă. O sclava aduce un bazin uriaș cu apa pe care îl oferă mai întâi stăpânului ei. Acesta își spală mâinile, fața și părul, după care își curață gâtul și nările în aceeași apă. Apoi sclava oferă vasul următorului bărbat care face aceleași lucruri. Toți nordicii repeta aceleași gesturi, în același bazin.

Oseberg ship

Ahmad ibn Fadlan scria ca în ciuda obiceiurilor necivilizate,avea admirație fațǎ de negustori de sclavi și blănuri veniți din ținuturile înghețate ale nordului și fațǎ de impunǎtoarele lor corǎbii împodobite cu capete de dragon, numite drakkare.

De asemenea,a descris ceremoniile funerare la vikingi: Mi s-a spus ca bǎrbatul decedat era unul dintre cei mai importanți membri ai comunității. Corpul sǎu a fost coborât într-o groapǎ deasupra căreia a fost așezat un acoperiș. El trebuia să rămâna astfel timp de 10 zile, pânǎ urma sǎ fie scos și ars într-una dintre corǎbii, alǎturi de sclava sa preferatǎ. Averea sa era împǎrțitǎ în trei pǎrți: una pentru familie, cealaltǎ pentru cei care se ocupau de funeralii în timp ce a treia parte era folositǎ pentru a procura bǎuturi pentru bǎrbații tribului. Aceștia se întoxicau cu băutura zi și noapte pânǎ când corpul decedatului urma sǎ fie incinerat. Se întâmpla ca unul dintre ei sǎ moarǎ în timpul banchetului din cauza exceselor. Atunci averea sa era împǎrțitǎ în același mod, iar funeraliile continuau.

Sclavelor care se ofereau sǎ moarǎ li se ofereau cele mai bune țesǎturi și ornamente, acestea trebuia să treacă prin patul tuturor căpeteniilor, ca semn de respect pentru cel decedat. Atitudinea fetei, care bea alături de bărbați, cânta și se oferea acestora fǎrǎ nicio urmă de remușcare îl uluia pe ambasadorul arab.

Dupa ce au îndepărtat acoperișul de lemn și de pǎmânt, au așezat corpul acestuia într-o corabie în jurul cǎreia construiserǎ o structură asemănatoare cu un cort. În jurul său au așezat recipiente cu băutura, coșuri cu fructe și plante. Pe urmǎ au ales un câine pe care l-au tǎiat în douǎ și l-au aruncat în corabie. Apoi i-au așezat cǎpeteniei armele pe lângă corp. Au adus doi cai pe care i-au alergat până au asudat și care, la fel, au fost tăiați în bucǎți și depuși lângǎ cel mort. Au mai sacrificat o gǎina și un cocoș pe care, de asemenea le-au aruncat pe vas. Apoi a venit rândul fetei, care a fost ucisǎ de o bǎtrânǎ pe care o numeau Îngerul Morții.

„Voi arabii sunteți niste netoți”, mi-a spus acela. „De ce?”, l-am intrebat. „Pentru ca îi purtati pe cei care spuneti ca ii iubiti si ii onorati cel mai mult, si ii puneti in pamant acolo unde vor fi devorati de taratoare. Noi ii ardem pentru a ajunge cat mai repede in Paradis”, apoi incepu sa rada puternic. Atunci cand l-am intrebat care este motivul bucuriei sale, mi-a raspuns:”Din dragoste pentru el, Stapanul nostru a trimis vantul pentru a-l primi cat mai repede.” Intr-adevar, in cel mai scurt timp, din corabie, capetenie si fata nu mai ramasese decat cenusa. Pe locul acela au ridicat o movila de pamant pe care au asezat o tableta de lemn cu numele acelui rege. Apoi au plecat cu totii.

Arme

Viking swords

BP10-7At10-15191

Cunoștințele noastre despre arme și armuri din epoca vikingilor se bazează pe descoperirile arheologice relativ rare, reprezentarea în imagini, și într-o anumită măsură cu privire la legendele din saga nordica si legile nordice înregistrate în secolul al XIII-lea. Conform obiceiului, toți oamenii liberi nordici au fost nevoiti sa aiba arme proprii și le-a fost permis să le poarte tot timpul. Aceste arme t indicau statutul social al unui viking: un viking bogat ar avea un ansamblu complet de un coif, scut, cămașă de zale și sabia. Un viking tipic ar fi avut mai probabil pentru a lupta o suliță , scut și un pumnal. Arcurile au fost utilizate în etapele de deschidere de lupte pe uscat și pe mare, dar ele tind să fie considerate mai puțin "onorabile" decât luptele corp-la-corp. Vikingii au fost relativ neobișnuiti pentru perioada în utilizarea lor de topoare ca arma principală in bătălie. Húscarlii, Garda de elita al Regelui Knut (și mai târziu regele Harold al II-lea) erau înarmați cu topoare , scuturi si casti de protectie de metal ușoare. În luptă vikingii se crede ca s-au angajat în stilul dezordonat de lupte frenetice si furioase, fiind atat de curajosi ca au fost numiti bersekeri . Aceea stare mentală ar fi avut proprietăți psihoactive provocate de ciupercile halucinogene consumate sau cantități masive de alcool.

Mitologia

Conform izvoarelor runice si celor arheologice, vikingii credeau in mai multi zei.Ei credeau ca lumea este de fapt un stejar denumit Yggdrasil care cuprinde 9 lumi (planete). Asgard era taramul zeilor cunoscuti drept Aesir, iar Walhalla era sala de petreceri unde intrau razboinicii vikingi de dupa moarte pentru a celebra si sarbatori pe nesaturate.

• Regele zeilor era Odin si conducatorul Asgardului, care si-a sacrificat ochiul pentru a obtine cunostiinte.Corbul era simbolul sau caci reprezenta "ochiul si urechile" sale.
• Thor era fiul lui Odin si zeul cerului.El guverna tunetele, fulgerele, vanturile si furtunile cu ciocanul sau.
• Freyr-zeul ploii, soarelui, recoltelor si fertilitatii.
• Frigg-sotia lui Odin si regina Asgardului.Era zeita maternala.
• Baldur - zeul luminii, al bucuriei, al purității, al frumuseții și al inocenței.Datorită măreției și frumuseții lui, toate forțele naturii au hotărât să nu îl rănească, în afară de vâsc. Diabolicul zeu Loki s-a folosit de această slăbiciune si el l-a omorât pe Baldur.
• Loki-zeul focului, magiei si al metamorfozei.
• Walkirii-creaturi inaripate care aduceau sufletele razboinicilor morti in Valhalla.

Migdardul era considerat ca fiind taramaul oamenilor, care a fost construita din trupul gigantului primordial, Ymir si este înconjurat de un ocean imposibil de străbătut, în care trăiește șarpele Jormungand. Hel era cea de-a noua lume si reprezenta infernul, unde sufletele vikingilor care n-au murit eroic se duceau acolo.

Vikingii credeau ca lumea are si un inceput si un sfarsit, pe care il numeau Ragnarok.Credeau ca sfarsitul va veni atunci cand va veni o era glaciara, cand fiara Fenris il va inghiti pe Odin si sarpele Jormungand il va ucide pe Thor.Se spune că după Ragnarok un nou pământ va răsări, verde, frumos și îmbelșugat.

Vezi și

• Rusia Kieveană
• Leul din Pireu

Legături externe

• Epoca Vikingă
• 10 concepții greșite despre vikingi, 3 ianuarie 2012, Irina-Maria Manea, Adevărul - articol Historia
• Cine erau și cum trãiau vikingii, înfiorãtorii stãpâni ai mãrilor?, 17 Septembrie 2011, Irina Manea, Historia
• Neînfricații războinici ai Nordului, 30 mai 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
• Singur printre vikingi, 15 februarie 2008, Adrian Nicolae, Descoperă
• Ultima luptă a vikingilor, 7 octombrie 2009, Revista Magazin
• Vikingii și răpirea fecioarelor, 29 octombrie 2008, Revista Magazin