Uniunea Națională pentru Progresul României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Uniunea Națională pentru Progresul României
Sigla UNPR
Președinte Valeriu Steriu
Secretar general Neculai Onțanu
Președinte fondator Gabriel Oprea
Înființat Martie 2010
Sediu Str. Gheorghe Brătianu, nr. 7
București
Organizație de tineret Tineretul UNPR
Număr de membri (2013) 350.000[1]
Ideologie oficială Social-democrație
Poziție politică Centru-stânga
Culori oficiale Roșu
Senat
20 / 176
Camera Deputaților
46 / 412
Parlamentul European
2 / 32
Website www.unpr.eu
Pagina „UNPR” trimite aici. Pentru o asociație vedeți Uniunea Națională a Patronatului Român.

Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) este un partid politic din România, reprezentat în Parlamentul României. Partidul își revendică o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată. Președintele partidului este Valeriu Steriu, în timp ce președinte fondator este Gabriel Oprea, fostul ministru al Administrației și Internelor.

Doctrina[modificare | modificare sursă]

UNPR se consideră o forță politică atașată valorilor naționale, ce critică politicile de dreapta, conservatoare și neoconservatoare. Partidul susține libertatățile cetățenești și optează pentru o "eră a progresului". Uniunea are orientare social-democrată, dar optează și pentru una progresistă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În 2008, membrii de partid ai PSD, PNL și PC, precum și ai altor fracțiuni, reprezentanți în Parlament, au ieșit din grupările lor, din cauza sprijinului pentru președintele Traian Băsescu. Ei au format grupul parlamentar al independenților. În mai 2010, aceștia s-au unit și au format UNPR, care, aliat cu PD-L și UDMR, a participat la guvernare. La data de 1 mai 2010, la congres, Marian Sârbu a fost ales președinte, Cristian Diaconescu - președinte de onoare, Gabriel Oprea - președinte executiv. La data de 15 decembrie 2011, Partidul Inițiativa Națională (PIN) a încheiat un protocol de fuziune prin absorbție cu UNPR.[2] Liderul PIN, Lavinia Șandru, a devenit astfel vicepreședinte UNPR la nivel național.[3] Ea a demisionat mai târziu din cauza că politica ecologistă nu era agreată de ceilalți membri.

În 2012, UNPR a fost înlăturat de la guvernare, prin căderea lui Mihai-Răzvan Ungureanu și a guvernului său. În 28 mai 2012, Marian Sârbu a demisionat din fruntea partidului, în urma demisiei sale Gabriel Oprea fiind ales președinte. După alegerile locale din 2012, UNPR a format împreună cu PSD-ul, Alianța de Centru-Stânga (ACS), fără a intra în Uniunea Social-Liberală. La data de 9 august 2012, noua alianță a fost înregistrată la tribunal. UNPR s-a alăturat USL după ce PNL și PC au acceptat ACS ca pilonul social al USL. UNPR trebuia să fuzioneze prin absorbție cu PSD în decembrie 2012, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Cristian Diaconescu, membru fondator și președinte se onorare al UNPR, a demisionat din partid după ce acesta a intrat în USL. El a fost numit de către președintele Traian Băsescu, consilier prezidențial în luna martie a anului 2012.

La alegerile parlamentare din decembrie 2012, UNPR a câștigat în alinață cu PSD, PNL și PC zece locuri în Camera Deputaților și cinci locuri în Senatul României. Din cauză că nu a avut numărul minim de parlamentari pentru a forma un grup parlamentar (12 deputați, 7 senatori), parlamentarii UNPR s-au alătural grupului PSD. Aceștia au votat în favoarea guvernului condus de Victor Ponta. Astfel, președintele partidului, Gabriel Oprea a devenit vicepremier.

La data de 29 iunie 2015, UNPR a fuzionat prin absorbție cu Partidul Poporului – Dan Diaconescu.[4]

La data de 3 martie 2016, președintele Gabriel Oprea și-a anunțat demisia pentru a oferi mai multe șanse partidului la alegerile legislative, acesta fiind urmărit în două dosare penale.[5][6] În urma acestei decizii a fost întrunită Conferința Națională a UNPR. În 26 martie 2016, Valeriu Steriu a fost ales noul președinte al partidului.[7]

Conducerea[modificare | modificare sursă]

Președinții UNPR[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]