Valeriu Gafencu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Valeriu Gafencu (n. 24 decembrie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, în Basarabia - d. 18 februarie 1952 la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna) este unul din legionarii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu.

Viața[modificare | modificare sursă]

A urmat școala primară la Sângerei și Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți între 1932-1940. A absolvit în vara anului 1940 și la câteva zile după bacalaureat a fost martor la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord. Valeriu a trecut Prutul, lăsându-și părinții și surorile sub ocupație. Tatăl său a fost ridicat în toamnă și a murit în Siberia.

În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași. A condus un grup al organizației legionare Frățiile de Cruce. A fost arestat de regimul Antonescu, eliberat la scurtă vreme și rearestat pentru susținerea mișcării legionare în ilegalitate.[1] Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat fără succes.

Valeriu Gafencu a fost trimis la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952) în regim dur, unde torturile și bolile contactate i-au întărit credința ortodoxă. A compus poezii care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică.[necesită citare] În 1949 a fost internt la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna în stare gravă, slâbit, cu TBC și reumatism.

La 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferință să-i procure pentru înmormântare o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă. O zi înainte de moarte, și-a luat rămas bun de la cei mai apropiați, ultimele cuvinte ar fi fost: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul,[necesită citare] după care a decedat.

Făcea parte dintr-un grup alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și alții.

Există legenda, că ar fi obținut streptomicină de la admiratorul lui bolnav Victor Leonida Stratan. Valeriu ar fi cedat-o pastorului Richard Wurmbrand, care se afla într-o stare gravă, salvându-l. Pentru această relatare, colportată în diverse scrieri, nu există nicio atestare documentară.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Sfântul închisorilor - Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate și adnotate de monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa, Agnos, 2007 - recenzie

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]