Mărar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mărar
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinApiales
FamilieApiaceae
GenAnethum
Nume binomial
Anethum graveolens[1]
L., 1753
Umbrelă de mărar uscată

Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă anuală, cu viață scurtă, nativă sud-vestului și centrului Asiei. Este singura specie a genului Anethum, deși clasificată de unii botaniști în relație cu genul Peucedanum ca Peucedanum graveolens (L.) C.B.Clarke. Este de culoare verde si poate creste pana la un metru inaltime.

Origine[modificare | modificare sursă]

Mărarul este originar din zona mediteraneană și pontică.[2][3] În epoca bronzului, în Grecia miceniană, planta era deja denumită „maratu-o”.[4]

Date generale[modificare | modificare sursă]

Mărarul este o plantă care rezistă la temperaturi scăzute. Ea se seamănă toamna sau primăvara foarte devreme, direct în sol, la o adâncime de 2–3 cm. Necesită umiditate mai ales în timpul germinării semințelor.

Recoltarea frunzelor verzi poate începe când plantele au 10–12 cm înălțime.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Frunzele și semințele mărarului au mult ulei volatil, bogat în anetol, carvonă, cu aromă puternică, specifică, cu efect pozitiv asupra respirației. Frunzele conțin cantități mici de estrogen, hormonul feminin care ajută la creșterea naturală a sânilor și mențin mâinile frumoase. Semințele de mărar conțin ulei volatil antibacterian și sunt recomandate la afecțiuni ca aerofagie, astm (bronșic), tulburări nervoase, impotență,[5] amenoree, anorexie, boli ale căilor urinare, boli de inimă, dureri menstruale, insomnie, balonări. În timpul alăptării, lactația este stimulată de consumul de mărar sau chimen.[6] Dacă este consumat constant, mărarul reduce colesterolul rău.

Uleiul volatil de mărar conține calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu și sodiu, vitaminele A, B și C (toate în cantități considerabile).[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*], p. 263  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Grieve, M. (). „Dill”. A Modern Herbal. Botanical.com. Accesat în . 
  3. ^ „Dill Weed”. Our spices. Olde Thompson Inc. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Andrew Dalby, Siren Feasts: A History of Food and Gastronomy in Greece, Routledge, Londra 1996 (ISBN 0-415-15657-2), pagina 50.
  5. ^ Marar, TerapiiNaturiste.ro
  6. ^ Mărarul de la A la Z Arhivat în , la Wayback Machine., Remedic.ro
  7. ^ Cristina Răscol - Mărarul, plantă cu multiple binefaceri, Gorjeanul.ro, 26 sept. 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mărar