Ridiche neagră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ridiche neagră
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinBrassicales
FamilieBrassicaceae
TribBrassiceae
GenRaphanus
SpecieRaphanus sativus
Varietate
Raphanus sativus var. niger
J.Kern.

Ridichea neagră (Raphanus sativus varietatea niger) este un soi de ridiche cu rădăcină comestibilă. Aceasta are pielea negră și carnea albă. Gustul înțepător este dat de compuși chimici pe care planta îi produce pentru a se apăra de dăunători. Câțiva dintre acești compuși, cei mai notabili fiind fitonutrienții, sunt produși în concentrații mari.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ridichea neagră cel mai probabil a provenit din Raphanus maritimus în timp ce celelalte soiuri de ridiche provin din Raphanus landra.[1] Agricultura ridichei negre este evidențiată în mormintele Egiptului Antic.[2]. Siria este cea mai probabilă origine a ridichei negre. [1] Prima mentiune in Europa este din 1548.[3]

Conține[modificare | modificare sursă]

  • glucide
  • izotiocianați
  • uleiuri esențiale
  • enzime
  • inhibitori de enzime
  • microelemente
  • vitaminele B și C
  • Flavonoide
  • rafanol

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Utilizarea ca aliment[modificare | modificare sursă]

Ridichea neagră poate fi consumată crudă ca salată sau gătită în supe sau tocănițe. Atâta timp cât pielea neagră pare proaspătă și nu miroase a mucegai, acesta poate fi consumat, de asemenea. Gustul puternic al rădăcinii poate fi redus prin adăugarea de sare la rădăcina crudă.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Wein, Kurt (). „Die Geschichte des Rettichs und des Radieschens”. Die Kulturpflanze (în germană). 12: 31–74. doi:10.1007/BF02095781. 
  2. ^ Alcock, Joan P. (). Food in the Ancient World (în engleză). Greenwood Publishing Group. ISBN 9780313330032. 
  3. ^ Aiton, William Townsend (). Hortus Kewensis; Or, A Catalogue of the Plants Cultivated in the Royal Botanic Garden at Kew (în engleză). Longman, Hurst, Rees, Orme, and Brown. p. 3. Hortus Kewensis; Or, A Catalogue of the Plants Cultivated in the Royal. 
  4. ^ Kwee, Lim, Tong (). Edible medicinal and non medicinal plants. Volume 9, Modified stems, roots, bulbs. Dordrecht. ISBN 9789401795111. OCLC 897810272. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]