Schinduf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
SchindufAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Illustration Trigonella foenum-graecum0.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fabales
Familie: Fabaceae
Gen: 'Trigonella'
Specie: 'T. foenum-graecum'
Nume binomial
Trigonella foenum-graecum
L.

Schinduful (Trigonella foenum-graecum), denumit și fân grecesc, sfindoc sau regional molotru, aparține familiei Fabaceae și este înrudit cu molotrul albastru (Trigonella melilotus-coerulea). Este o plantă erbacee din familia leguminoaselor.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Tulpina este de 40-70 cm înălțime, cilindrică, fistuloasă. Frunzele ovale sunt asemănătoare trifoiului, au aprox. 2 cm lungime și sunt grupate câte trei pe pețiol.

Schinduful înflorește din mai până în iunie. Florile sunt mici, alb-gălbui și la bază violet, și sunt poziționate la subțioara frunzelor.

Din flori se dezvoltă păstăi subțiri, lungi de 10 cm. Acestea conțin semințe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie.

Întreaga plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul. Semințele măcinate au o aromă puternică și un gust dulce-amărui amintind de zahăr ars.

Crește în sud-vestul Asiei și în estul Mediteranei.

Origine și etimologie[modificare | modificare sursă]

Schinduful a fost cultivat pentru proprietățile sale medicinale încă din antichitate. Din timpuri străvechi, schinduful era un apreciat intăritor al organelor sexuale. Cele mai vechi dovezi datează din 4000 î.e.n. din zona Irak-ului de azi. În Egipt era utilizat încă din 1000 î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare, iar semințele mature și uscate erau folosite ca afrodiziace. Arabii îl foloseau ca tratament împotriva căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă și de asemenea la tratarea impotenței. Plinius descrie schinduf ca având un efect benefic asupra sexualității. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară.

Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franța, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) și în SUA.

Numele latin al speciei foenum graecum se traduce prin "fân grec", acesta fiind o referire atât la mirosul puternic de fân uscat, la utilizarea sa ca nutreț, cât și la originea de la est de Mediterană a speciei. Acest nume a fost preluat și este încă uzual în multe din limbile europene.

Numele arab hulbah este derivat din rădăcina ḤLB cu semnificația "lapte", ceea ce se explică prin acțiunea galactagogă a plantei cunoscută în medicina populară. În multe țări din sudul și estul Asiei numele plantei are la bază denumirea arabă.

Substațe active[modificare | modificare sursă]

Principalii constituienți sunt găsiți în semințe care conțin mucilagii, nucleoprotide, albumine, ulei fix trigonelină (alcaloid), colină, ulei volatil, fitosterină, tanin, saponine, hidrați de carbon, săruri de fier, magneziu, fosfați, precum și saponină steroidică ce ajută la producția de hormoni sexuali.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Printre utilizările tradiționale ale schindufului se numără cea ca plantă furajeră ca nutreț pentru vite. În special în ținuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de nord și Spania se cultivă încă în acest scop. În agricultură planta se pretează și ca îngrășământ verde, îmbogățind solul cu elemente nutritive.

Alimentare[modificare | modificare sursă]

Schinduful este foarte bogat în minerale, vitamine și alte substanțe. Semințele de schinduf se folosesc în bucătărie în țările asiatice încă din antichitate drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate.

Medicinale[modificare | modificare sursă]

Pentru obținerea de preparate medicinale se prelucrează semințele. Sub formă de cataplasme sau de bandaje, schinduful se utilizează în tratarea unor afecțiuni dermatologice, cum ar fi plăgile, rănile ulcerate, furunculozele. Este recomandat în anemie, lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, rahitism, astenie, diabet.
Preparatele pe bază de schinduf dau rezultate în tratarea impotenței, ajută la creșterea nivelului de testosteron și a frigidității, fiind și un important afrodiziac. Schinduful revitalizează întregul organism, fiind un agent de resuscitare a celor mai importante funcții ale acestuia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Farell, K.T.: Spices, Condiments and Seasonings, Springer, 1998.
  • Dicționarul plantelor de leac. - Ed. a 2-a, rev. – Editura Călin, 2008, București
  • Gregorian Bivolaru: Enciclopedia Naturisă a Afrodiziacelor-Vol.2, pag. 138; Editura Shambala, 2001, București ISBN 973-8279-00-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Schinduf