Schinel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Schinel
Cnicus benedictus
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Specie: Cnicus
Nume binomial
Cnicus benedictus
L, 1753

Schinel (Cnicus benedictus) este o plantă de cultură din familia Asteraceae, originară din Europa de Est, cunoscută sub mai multe denumiri populare: iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august.[2]

În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi.

Schinel (inflorescenţă)

Componenți principali[modificare | modificare sursă]

Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu).[1]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Intern:

- produce o creștere a sucului gastric, înbunătățind digestia
- mărește pofta de mâncare
- acțiune depurativă și febrifugă

Extern:

- antiseptic
- cicatrizant și trofic[1]

Indicații[modificare | modificare sursă]

Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii.

Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Terapia naturistă pag. 221-222, Ecaterina D, Răducanu D. Ed Științifică, București 1992
  2. ^ selene.ro schinel