Dafin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dafin
Starr-071024-0195-Laurus nobilis-leaves-Enchanting Floral Gardens of Kula-Maui (24867859296).jpg
Laurus nobilis frunze și ramuri
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Laurales
Familie: Lauraceae
Gen: Laurus
Specie: L. nobilis
Nume binomial
Laurus nobilis
L.

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific și usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de frunză.[1] Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conținând o singura sămânță.[2]

Utilizări și simbolism[modificare | modificare sursă]

Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia "a se culca pe lauri". O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la Jocurile olimpice. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu cinematografic Premiul Laurul de aur.

Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea următoarele utilizări :

Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar și ca plantă de interior în zonele mai reci.

Medicină alternativă[modificare | modificare sursă]

În fitoterapie, extractele apoase de dafin au fost folosite ca astringent și ca unguent pentru rănile deschise.[3] De asemenea, este folosit în terapia prin masaj și aromaterapie.[4] Un remediu popular pentru erupțiile cauzate de iedera otrăvitoare, stejarul otrăvitor și urzica înțepătoare este o cataplasmă înmuiată în frunze de dafin fierte.[5] Naturalistul roman Plinius cel Bătrân a enumerat o varietate de afecțiuni pe care uleiul de dafin trebuia să le trateze: paralizie, spasme, sciatică, vânătăi, dureri de cap, catar, infecții ale urechii și reumatism.[6]

Alte utilizări[modificare | modificare sursă]

Uleiul de dafin este un ingredient secundar și este caracteristica parfumată distinctivă a săpunului de Alep.

Tratamente naturale pe bază de dafin[modificare | modificare sursă]

Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut și apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecțiuni. Printre cele mai cunoscute afecțiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecțiile (orale, intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.

În cultură[modificare | modificare sursă]

Frunzele de dafin sunt utilizate pentru designul monedei de 10 yen în Japonia.

În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp Apollo.

Pădurea de lauri (dafini) "Laurisilva" de pe insula Madeira (Portugalia) a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vaughan, John Griffith; Geissler, Catherine (). The New Oxford Book of Food Plants. Oxford: Oxford University Press. p. 150. ISBN 978-0-19-954946-7. Accesat în . 
  2. ^ Konstantinidou, E.; Takos, I.; Merou, T. (). „Desiccation and storage behavior of bay laurel (Laurus nobilis L.) seeds”. European Journal of Forest Research. 127 (2): 125–131. doi:10.1007/s10342-007-0189-z. 
  3. ^ Nayak, S; Nalabothu, P; Sandiford, S; Bhogadi, V; Adogwa, A (). „Evaluation of wound healing activity of Allamanda cathartica. L. and Laurus nobilis. L. extracts on rats”. BMC Complementary and Alternative Medicine. 6: 12. doi:10.1186/1472-6882-6-12. PMC 1456996Accesibil gratuit. PMID 16597335. .
  4. ^ Encyclopedia of Herbs. „Bay Laurel: Laurus nobilis”. AllNatural.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Wood, Jamie; Steinke, Lisa (). The Faerie's Guide to Green Magick from the Garden. New York: Random House. p. 43. ISBN 978-1-58761-354-8. Accesat în . 
  6. ^ „Îngrijirea plantei de dafin în ghiveci”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dafin
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Dafin
  • MeSH: Laurus - Laurus nobilis (Bay Laurel)
  • MeSH: Umbellularia - Umbellularia californica (California Bay Laurel)
  • MeSH: 3-oxo-eudesma-1,4(15),11(13)triene-12,6alpha-olide [Substance Name]
  • MeSH: anhydroperoxycostunolide [Substance Name]
  • MeSH: magnolialide [Substance Name]
  • PubMed search: "Laurus"[MAJR]
  • PubMed search: "anhydroperoxycostunolide" OR "magnolialide" OR "3-oxo-eudesma-1,4(15),11(13)triene-12,6alpha-olide"
  • Tratamente naturale pe bază de dafin