Coriandru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Coriandru
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinApiales
FamilieApiaceae
SubfamilieApioideae
GenCoriandrum
Nume binomial
Coriandrum sativum[1]
L., 1753

Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie de plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, exclusiv de cultură, înaltă de 30–100 cm[2] , cu flori albe sau roz și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment. Poartă și denumirile de puciognă, buruiană-pucioasă sau piper-alb.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

  • Tulpina este cilindrică, glabră, fin brăzdată, ramificată numai la partea superioară [2].
  • Frunzele sunt verzi-deschis, glabre, foarte diferențiate după nivelul la care se află : cele bazale în rozetă sunt lung pețiolate, întregi, cu margine crenată sau trilobate până la trifoliate (se observă numai în stadiul de plantulă, deoarece se usucă repede), cele mijlocii, alterne, o dată sau de două ori penat sectate, cu lacinii late, inegal penat lobate ; frunzele superioare sunt sesile, de trei ori penat sectate cu lacinii rare, înguste, filiforme[2].
  • Florile sunt grupate în umbele compuse, lung pedunculate, cu 3—7 radii și lipsite de involucru ; ele sunt pe tipul 5, cu petale albe sau ușor roz-violacei, inegale la florile de la marginea inflorescenței la care petala externă este mult mai mare (până la 4 mm) [2].
  • Fructele sunt diachene sferice, cu diametru de 2–6 mm, galben-brune sau brune, cu cele două jumătăți unite, pe fiecare mericarp cu 5 coaste ondulate și 4 mai pronunțate, păstrînd la vârf resturile caliciului și cele două stigmate, miros plăcut la maturitate [2].

Compoziție chimică[modificare | modificare sursă]

Principalii constituienți ai coriandrului sunt 0,20—1% ulei volatil format din 60—70% d-linalol sau coriandrol, geraniol, cimol, pinen, terpinen, felandren, dipentene, acid petroselinic etc. ; 15—20% lipide, 10% amidon, 4—5% substanțe minerale, pectine etc.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

  • Utilizări terapeutice : Acțiune carminativă și stomahică, utilizat și corectiv pentru unele medicamente (uleiul volatil).

Are proprietăți bactericide și fungicide.

Având acțiune vermifugă, se folosește la combaterea viermilor intestinali[3] .

Intră în compoziția ceaiului contra colicilor pentru copii, în ceaiul gastric nr. 2 și în ceaiul tonic aperitiv. Intră și în compoziția apei aromatice cu care se prepară apoi tinctura de malat de fier.

Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic al sistemului nervos[3].

  • Utilizat în industria alimentară ca aromatizant și condiment.

Cultivare[modificare | modificare sursă]

Înmulțirea se face prin semințe, care se seamănă în lunile aprilie-mai, în ghiveci se poate semăna în orice moment al anului. Coriandrul are nevoie de multă lumină, iubește soarele și căldura, iarna, vasul în care crește planta trebuie așezat într-o încăpere unde temperatura să nu coboare sub 18 grade C, vara se udă de două ori pe săptămână, umiditatea în exces duce la putrezirea rădăcinilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*], p. 256  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f Coriandrum sativum L. accesat 2010-03-18
  3. ^ a b Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Coriandru
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Coriandru
Wikţionar
Wikţionar
Caută „coriandru” în Wikționar, dicționarul liber.