Scai vânăt
| Scai vânăt | |
|---|---|
| |
| Eryngium planum | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Apiales |
| Familie: | Apiaceae |
| Nume binomial | |
| Eryngium planum L, 1753 | |
Modifică text  |
|
Scai vânăt (lat. Eryngium planum[1]) este o plantă erbacee din familia Apiaceae, cunoscută sub mai multe denumiri : buruiană de cârtițe, mărăcine, scai albastru, spin vânăt, buruiana zmeului, spin de mucedă, spinul vântului.[2]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Scaiul vânăt este o plantă erbacee, perenă, înaltă de 50–60 cm, cu flori violacee dispuse în capitule ovale; răspândită în toate în flora spontană din întreaga țară (în fânețe, pășuni, locuri nisipoase, în locuri necultivate, la marginea, drumurilor și a căilor ferate). Înflorește în lunile iulie și august.[3]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei, în perioada înfloririi, prin tăierea de la bază în vederea obținerii unui produs cu frunze bazale.
Componenți principali
[modificare | modificare sursă]Saponozoide, printre care saniculasaponozida B, care prin hidroliză pune în libertate glucoză și saniculagenol A, eringiumgenol A, B, C, D, barringtogenol C și ringinol A.[2]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]- - fluidifiant al secrețiilor bronșice
- - expectorant și antiseptic bronșic
- - diuretic
Indicații
[modificare | modificare sursă]Intern în bronșite și tuse convulsivă.
Extern în combaterea artritei și a dermatofitozei (infecții ale pielii capului, la copii).[2]
