Sfeclă roșie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfeclă roșie
Beta vulgaris - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-167.jpg
Beta vulgaris
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Caryophyllales
Familie: Amaranthaceae
Gen: Beta
Specie: B. vulgaris
Nume binomial
Beta vulgaris
L., 1753

Sfecla roșie este o plantă cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă folosită pe post de legumă în alimentația omenească și ca plantă furajeră. Ea este bienală, deoarece în primul an se dezvoltă din semințe și crește, slobozind frunze, iar în al doilea an formează semințe. Ele se seamănă la o adîncime de 2-5 cm și la o distanță dintre rînduri de 20-25 cm.

Rădăcina are forme diverse:rotundă și turtită, sverică și ovală-lunguiață; culoarea-de la roșu aprins pînă la bordo, poate avea și dungi albe sub formă de inele. Perioada de vegetație este de 110-120 de zile, frunzele se înlătură peste 50-60 de zile.

Sfecla roșie se seamănă la sfîrșitul lui martie-începutul lui aprilie, semințele mai bine umede și încolțite, într-un sol bine umezit. Cînd ies la suprafață, puieții se răresc și se lasă doar cei bine dezvoltați. Prima dată ei se răresc cînd au 1-2 cm. Apoi încă de 2-3 ori astfel încît distanța dintre plantele vecine să fie nu mai mică de 15 cm.

Din sfecla roșie se prepară diferite bucate, precum și diverse medicamente din medicina netradițională. Ea conține vitamina B2 și substanțe care măresc hemoglobina în sînge.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sfeclă roşie