Lemn dulce

Lemn dulce
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Diviziune:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Ordin:	Fabales
Familie:	Fabaceae
Subfamilie:	Faboideae
Trib:	Galegeae
Gen:	Glycyrrhiza
Specie:	G. glabra
Nume binomial
	Glycyrrhiza glabra; L.
	Modifică text

Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipenat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

Componente principale[modificare | modificare sursă]

glicirizina
acid glabric
rezine
lipide
amidon
asparagină
zaharuri
albumină
vitamina B
săruri minerale

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ în funcție de doza administrată.

Indicații[modificare | modificare sursă]

În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară.

Contraindicații[modificare | modificare sursă]

Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Se prepară un macerat de 2%, din care se iau 200 ml pe zi. De asemenea, se poate folosi sub formă de infuzie, adăugând o linguriță la 200 ml de apă clocotită, și consumându-se 3 ceaiuri pe zi.