Hamei
Hameiul (Humulus lupulus), este o specie perenă a genului de plante erbacee Humulus care aparține familiei Cannabaceae,[2] care include și genus Cannabis (cânepă: plantă textilă și medicinală).[3]
Genul Humulus ca atare are trei specii, din care una are cinci varietăți.
Specia H. lupulus are frunze cu 3–5 lobi.
Morfologie[modificare | modificare sursă]
Înmulțire[modificare | modificare sursă]
Istoria[modificare | modificare sursă]
Prima cultivare de hamei atestată documentar a avut loc în 736 d.Hr. în regiunea Hallertau din regiunile pe care se află Germania astăzi, iar prima menționare a utilizării hameiului în producția de bere este datată în anul 1079 d. Hr.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Crește în flora spontană din lunci, tufișuri, zăvoaie, crânguri, pe garduri, în zona de câmpie și deal, până la 800–1000 m.
Principii active[modificare | modificare sursă]
Conține ulei volatil (cca. 1%) cu sescviterpene, esteri valerianici, geraniol, mircen, principii amre (humulona, lupulona), flavonoide, tanin.
Utilizări[modificare | modificare sursă]
Inflorescența de hamei este de tip ament, popular denumită con. Conurile de hamei sunt o materie primă importantă la fabricarea berii, fiind un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic slab contra bacteriei gram-pozitive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în fermentarea berii.
Hameiul mai este folosit și în bucătărie, din acesta preparându-se o mâncare asemănătoare celei de spanac.
Acțiune farmacologică[modificare | modificare sursă]
Sedativ nervos major, tonic-aperitiv și stomachic, anafrodisiac, diuretic cu eliminare de acid uric, calmant al durerilor provocate de menstruație, activează circulația sanguină, coleretic-colagog, astringent, antitrichomonazaic.
Imagini[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Species Plantarum, p. 1028
- ^ „Humulus lupulus - Plant finder”. Accesat în .
- ^ „List of Genera in Cannabaceae”. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, 1991, pag. 34-35
Legături externe[modificare | modificare sursă]