Sari la conținut

Constantin Balmuș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Balmuș
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Murgeni, România Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Membru titular al Academiei Române

Constantin Balmuș (n. , Murgeni, Vaslui, România – d. , București, România) a fost un filolog român, specialist în limbile clasice, membru titular al Academiei Române.[2] A publicat printre altele: Tehnica povestirii la Plutarh (1925), Tucidide. Concepția și metoda sa istorică (1956) și alte studii filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii.

Constantin Balmuș a fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1926. Constantin Balmuș a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948-1952.[3]

A urmat studiile secundare și universitare la Iași, la Liceul Internat și la Facultatea de Litere unde și-a luat licența cu magna cum laude. A plecat în străinătate ca membru al Școlii române, la Bonn, Berlin și Roma, unde a urmat studii de specializare.[4]

Pentru a-și desăvârși cunoștințele a călătorit și în Italia, Franța, Grecia, Elveția și Germania.

A obținut titlul de doctor în filologie cu teza: „Tehnica povestirii la Plutarh”, la Universitatea din Iași (1925).

Cariera profesională

[modificare | modificare sursă]

A parcurs toate treptele ierarhiei universitare la Iași. A întocmit două manuale pentru învățământul universitar: „Istoria poeziei latine în epoca arhaică” și „Curs de gramatică istorică a limbii latine”. A fost director al ziarului Moldova liberă și decan al Facultății de Litere din Iași[5] În 1948, când a părăsit orașul Iași a donat Universității din Iași casa sa acest oraș.

În 1948 a fost transferat la Universitatea din București, la Catedra de limba elină. Ca rector al Universității din București a reprezentat România la diferite congrese internaționale.

A fost ales membru titular al Academiei Române (1948).

  • Études sur le style de Saint Augustin dans les Confessions et la Cité de Dieu, Les Belles Lettres, 1930.
  • Tratatul despre stil, Tip. A.A. Terek, 1943.
  • Izvoarele grecești ale lui Quintilian, 1927.
  • Longos (), Daphnis și Chloe, tradus de Balmuș, Constantin Ion, București: Editura Cultura Națională 
  • Dicționar enciclopedic român, București, Editura Politică, 1962-1964.
  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 59–60.
  • Byck, J. „La moartea lui Constantin Balmuș” în Gazeta literară, nr. 30, 25 iul. 1957.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „sub numele: Constantin Balmuș”. 
  2. ^ Busuioc, Nicolae (). Scriitori ieșeni contemporani. Junimea. p. 53. 
  3. ^ Carti, Manuale si Auxiliare, 97500 De Carti Online - Librarie Carti Ieftine 
  4. ^ Maftei, ionel (). Personalități ieșene. Vol. 2. Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Iași. p. 27. 
  5. ^ Maftei, Ionel (). Personalități ieșene. Vol. 2. Comitetul de Cultură și Educație socialistă al județului Iași. p. 28.