Haralambie Mihăescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Haralambie Mihăescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Udești, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație filolog[*] Modificați la Wikidata

Haralambie Mihăescu (n. 7 februarie 1907, Udești, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria - d. 2 martie 1985, Iași) a fost un lingvist și filolog român, membru corespondent (1965) al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Haralambie Mihăescu s-a născut la 7 februarie 1907, în comuna Udești, județul Suceava, într-o familie de țărani. Cursurile școlii primare le-a urmat în satul natal, apoi la Suceava unde a absolvit Liceul clasic „Ștefan cel Mare”, în 1928. A devenit student al Facultății de Litere și Filosofie, secția Filologie clasică, la Universitatea din Iași, a urmat, paralel, și cursurile secției de Filologie modernă, specialitatea Limba și literatura română. După examenul de licență în Filologie clasică din anul 1931, obținut cu mențiunea Magna cum laude, a lucrat la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, dar în același an a obținut o bursă de studii la Școala Română din Roma. Aici, între anii 1931 – 1933, a făcut studii de latină populară și a redactat teza de doctorat, susținută la Universitatea din Iași, în 1936. Apoi, a fost numit profesor la Catedra de Limbi clasice a Universității „Al. I. Cuza, pe care a slujit-o între anii 1936 – 1950.

În domeniul cercetării, Haralambie Mihăescu a colaborat cu studii științifice la reviste de specialitate din țară și de peste hotare și a publicat volumele Leucip și Democrit, traducere și studiu introductiv (1941), Heraclit din Efes, traducere și studiu introductiv (1943), și altele. Ca o încununare a operei sale didactice și științifice de la Iași, a editat Istoria literaturii latine (1947), lucrare de referință în filologia clasică românească. Tot în perioada ieșeană a studiat, între 1938 – 1939, la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, lângă Paris, iar între 1943 – 1945, a ocupat un post de lector de Limba română la Universitatea din Frankfurt pe Main. Revenit la Iași, a fost numit, în 1946, șeful catedrei de Limbi clasice. Din motive politice, în anul 1950, a fost obligat să-și întrerupă cariera universitară. În anul 1957, a fost încadrat la Institutul de Lingvistică din București, iar în 1963 a fost numit șef de sector la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Capitală. Pentru meritele sale științifice, prof. univ. dr. Haralambie Mihăescu a fost ales, la 3 februarie 1965, membru corespondent al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru al Societății de Lingvistică din Paris. Din perioada petrecută la București, se remarcă volumele: Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman (1960), Influența grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea (1966). Academicianul Haralambie Mihăescu a încetat din viață, în urmă cu un sfert de veac, la 28 februarie 1985, la Iași.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ionel Maftei, „Haralambie Mihăescu”, Evenimentul regional al Moldovei, 24 februarie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]