Verb copulativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Auxiliar
Copulativ
Personal-impersonal
Predicativ-nepredicativ
Tranzitiv-intranzitiv
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

Un verb copulativ este un verb care formează un predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcție de nume predicativ. În limba română, din categoria verbelor copulative fac parte:

  1. a fi (când nu are sensul de a se afla, a se găsi, a exista)
  2. a deveni (este întotdeauna copulativ)
  3. a ieși (când are sensul de a deveni)
  4. a se face (când are sensul de a deveni)
  5. a ajunge (când are sensul de a deveni)
  6. a rămâne (cand nu are sensul de a sta)
  7. a însemna (cand nu are sensul de a nota)
  8. a (se) părea (cand arata aparenta)
  9. a reprezenta
  10. a se numi
  11. a se chema
  12. a se naște
  13. a constitui
  14. a costa

Exemple[modificare | modificare sursă]

Propoziții cu verbele copulative :

  • Eu sunt elev. (a fi)
  • El devine muzician. (a deveni)
  • Eu ies doctor. (a ieși)
  • Eu ajung fotbalist. (a ajunge)
  • El se face doctor. (a se face)
  • El rămâne corigent. (a rămâne)
  • Ea părea fericită. (a părea)
  • El a însemnat mult pentru mine. (a însemna)