Propoziție atributivă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
• Atributivă
• Circumstanțială
• Concesivă
• Condițională
• Consecutivă
• de cauză
• de loc
• de mod
• de scop
• de timp
• Completivă
• Directă
• Indirectă
• Predicativă
• Subiectivă

Propoziția atributivă constituie în frază o realizare propozițională a atributului.

Propoziția subordonată care determină un nume din propoziția regent și răspunde la întrebările atributului care?, ce fel de?, al cui?, cât?, se numește propoziție subordonată atributivă. Spre deosebire de propoziția subordonată subiectivă, care ține locul subiectului-lipsă din regent, propoziția subordonată atributivă determină un nume din propoziția regent, fără a-l substitui.

Propoziția subordonată atributivă se introduce în frază prin intermediul diferitor elemente de relație:

Delimitarea propoziților subordonate atributive de cele circumstanțiale sau completive se face prin identificarea termenului regent: subordonata atributivă are de regulă un nume (substantive, pronume, numeral).

Propozițiile subordonate atributive se clasifică în:

Exemple [modificare]

  • Ochii care nu se văd se uită.
  • Locul unde m-am născut îmi lasă amintiri de neuitat.

Vezi și [modificare]