Cazul nominativ
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În lingvistică, nominativul este un caz gramatical care exprimă subiectul și atributul. În limba română și numele predicativ se află în cazul nominativ.
Subiectul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine?" sau "ce?". Numele predicativ din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine este?" sau "ce este?". Atributul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "care?".
[modificare] Vezi și
[modificare] Bibliografie
- Alexandru Graur, Gramatica limbii române
 |
Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
- Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
- Parte de propoziție → Principală • Secundară •
- Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecțional • Pronominal • Substantival • Apozițional • Verbal •
- Complement → Direct • De agent • Indirect •
- Circumstanțial → Concesiv • Condițional • Consecutiv • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp
- Predicat → Nominal • Verbal •
- Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
- Propoziție → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunțiativă - Interogativă •
- Propoziție subordonată
- Atributivă •
- Completivă → Directă • Indirectă •
- Circumstanțială → Concesivă • Condițională • Consecutivă • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp •
- Predicativă •
- Subiectivă •
