Cazul nominativ
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În lingvistică, nominativul este cazul subiectului gramatical. În limba română și numele predicativ se află în cazul nominativ.
Subiectul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine?", numele predicativ din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine este?", iar atributul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "care?".
[modificare] Vezi și
 |
Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
- Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
- Parte de propoziție → Principală • Secundară •
- Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecțional • Pronominal • Substantival • Apozițional • Verbal •
- Complement → Direct • De agent • Indirect •
- Circumstanțial → Concesiv • Condițional • Consecutiv • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp
- Predicat → Nominal • Verbal •
- Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
- Propoziție → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunțiativă - Interogativă •
- Propoziție subordonată
- Atributivă •
- Completivă → Directă • Indirectă •
- Circumstanțială → Concesivă • Condițională • Consecutivă • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp •
- Predicativă •
- Subiectivă •
Cazul NOMINATIV este cazul subiectului,al numelui predicativ,al atributului si al complementului.
Substantivele in cazul nominativ cu functie de subiect raspund la intrebarile: CINE?CE?CE SE SPUNE DESPRE? Substantivele in cazul nominativ cu functie de nume predicativ raspund la intrebarile:CE ESTE?CINE ESTE?
