Pronume de întărire
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pronumele de întărire este pronumele care are rolul de a întări, de a pune în evidență persoana la care se referă.
Forme [modificare]
În limba română, formele pronumelui de întărire sunt alcătuite din vechiul pronume însu (însă) și formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal sau reflexiv – mi, ți, și, ne, vă, le: însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși; însămi, însăți, însăși, însene.
În limba română actuală, pronumele de întărire este folosit rar, mai des apar construcțiile cu adverbul chiar – chiar eu, chiar tu etc – sau cu adjectivul singur(ă): eu singur(ă), tu singur(ă), el (ea) singur(ă) etc.Pronumele de intarire are forme la toate cazurile si isi modifica doar sufixul.
Acord [modificare]
Exemple [modificare]
- - Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai însuți. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu)
- Ești însuți ce păstrezi în suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut. (N. Iorga, Cugetări)
- Mircea însuși mână-n luptă vijelia îngrozitoare. (M. Eminescu, Scrisoarea III)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||