Caz (gramatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Categorie gramaticală
Aspect
Caz
Gen
Grad de comparație
Număr
Parte de vorbire
Flexibilă
Neflexibilă
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

În lingvistică, cazul este o categorie gramaticală asociată unui substantiv, pronume sau adjectiv, care exprimă funcția sintactică a acestuia într-o frază sau raportul semantic al său față de procesul exprimat de verb. De exemplu, acuzativul este cazul complementului direct (funcție sintactică); etativul indică poziția interiorului din care cineva pleacă (raport semantic cu procesul).

Cazul, așa definit, se poate exprima în limbi în trei moduri:

  1. prin locul cuvântului în propoziție, în raport cu verbul, (în română, complementul direct din cazul acuzativ se află întodeauna după verbul tranzitiv) ;
  2. printr-o prepoziție (în română, prepoziția grație cere cazul dativ) ;
  3. printr-un sufix care se lipește la finalul substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile flexionare.

Cuvântul caz este folosit cu un sens mai restrâns, atunci când acesta este exprimat printr-un sufix. Ansamblul acelor sufixe cazuale formează declinarea substantivului, adjectivului și a pronumelui în general. Ansamblul formelor cazuale ale unui cuvânt formează paradigma sa.

Listă de cazuri, în diferite limbi: