Papa Pius al XI-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Pius XI)

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (31 mai 1857, Desio, Italia – 10 februarie 1939, Vatican)

Pius al XI-lea


Nume	Achille Ratti
Început de pontificat	6 februarie 1922
Final de pontificat	10 februarie 1939
Predecesor	Benedict XV
Succesor	Pius XII
Născut	31 mai 1857
Decedat	10 februarie 1939

[modifică] Biografie

Părinţii lui Achille Ratti, ca şi ai lui Pius al X-lea, erau oameni simpli. Născut la 31 mai 1857 în Desio, a mers la seminarul din Milano şi apoi la Universitatea gregoriană pentru a-şi lua doctoratul în teologie. După câţiva ani petrecuţi într-o parohie, părintele Ratti a fost însărcinat să lucreze în Biblioteca ambroziană din Milano. Aici şi-a făcut o asemenea reputaţie încât Pius al X-lea, în 1912, l-a făcut asistent bibliotecar la Vatican şi curând l-a pus la conducerea marii Biblioteci vaticane. Pe cât era de cărturar, Ratti nu era nici pe departe un şoarece de bibliotecă. În schimb, era un expert, asemenea unui campion, într-un sport dificil şi periculos: alpinismul.

În 1918 papa Benedict al XV-lea îl trimite pe Ratti de la cercetările sale pentru a sluji mai întâi ca vizitator şi apoi ca nunţiu în tulburata Polonie. Pentru un cărturar la 60 de ani, plecarea în prima sa misiune diplomatică într-o ţară revenită la viaţă după un secol de fărâmiţări, era oarecum o povară. Dar bătrânul istoric a rezolvat cu succes situaţia uimind îndeajuns pentru a tulbura o curte supremă plină de Solomoni. În plus, a dat dovadă de curaj. Când alţi diplomaţi au fugit dinaintea năvalnicei armate roşii a lui Trotski, Ratti a rămas ca să audă bubuiturile armelor sovietice în ameninţata Varşovie. A avut mulţumirea de a vedea eroica Polonie răsculându-se şi alungându-i pe comunişti (vezi Războiul polono-sovietic).

În 1921 papa Benedict l-a creat pe Ratti cardinal şi arhiepiscop de Milano. Câteva luni mai târziu papa Benedict moare şi în locul lui este ales Ratti. Îşi alege numele Pius al XI-lea.

Papa Pius al XI-lea este pus în faţa unei triste şi tulburate lumi postbelice, o lume ameninţată şi ispitită de fascism şi comunism. Departe de a ceda descurajării Pius s-a străduit din răsputeri să adune forţele binelui şi să remedieze răutăţile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualităţii, Pius a stabilit frumoasa sărbătoare a lui Cristos Rege. În treizeci de enciclici a revărsat lumină asupra dificultăţilor timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educaţiei, căsătoriei, şi mai presus de toate, asupra problemei sociale.

Deşi a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita şi mulţumitoarea rezolvare a problemei romane.

Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omeneşti. A sprijinit din răsputeri activitatea misionară şi a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanţă de superstiţie, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate şi dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, şi a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreştin.

Mormântul Papei Pius al XI-lea în Grotele Vaticanului

Pius a avut multe necazuri. S-a întristat pentru suferinţele fiilor Bisericii din Mexic, Rusia, Spania şi Germania. Dar nu a cedat. Chiar înainte de a muri, la 10 februarie 1939, Pius şi-a oferit viaţa pentru pace în lume.