Chihlimbar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Salonul de chihlimbar” din Puşkin de lângă Sankt Petersburg (recent reconstruit)

Chihlimbarul, numit și „ambră galbenă”, este o piatră prețioasă de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni translucide sau opace, fiind de origine organică, și anume rășina fosilă. Chihlimbarul nu este ambră adevărată.

Unele incluziuni îi pot conferi culoare albăstruie sau verzuie, așa cum este chihlimbarul din Republica Dominicană. Aceste pietre sunt exemplare rare și foarte scumpe.

Origine[modificare | modificare sursă]

Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Provine din rășina arborilor de pe acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Chihlimbarul prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin inlcuziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinei.

Peștera Cave of El Soplao El Soplao din Cantabria, Spania, conține cel mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, datând de acum 110 milioane de ani[1].

Extragerea chihlimbarului[modificare | modificare sursă]

În România singura exploatare de chihlimbar a fost în satul Colți, Buzău.

Proprietăți fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică C10H16O. Este o piatră cu duritate mică (1 - 2,5 din 10), solubilă în alcool, eter și benzină.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Insectă fosilă conservată în chihlimbar

Chihlimbarul este socotit piatră prețioasă încă din timpurile preistorice, fiind folosit ca bijuterie sau obiect de cult. Unele bijuterii de chihlimbar din Egiptul antic, care s-au păstrat, au o vechime de peste 6.000 de ani.

Una dintre operele de artă cele mai valoroase din istorie executate cu această piatră prețioasă este „Salonul de chihlimbar”, ale cărui decorațiuni din chihlimbar au fost făcute cadou în anul 1716 de regele Prusiei Frederic Wilhelm I (1688-1740) țarului Rusiei Petru cel Mare. Acest obiect de artă, expus în Rusia, a dispărut (a fost furat) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între anii 1979 - 2003 salonul a fost reconstruit după fotografii de către specialiști ruși, și acum este expus în Palatul Ecaterina din orașul Pușkin (fostul sat Țarskoe Selo), la cca 25 km sud de Sankt Petersburg. Decorațiile originale de chihlimbar nu au fost încă regăsite (2011).

În România[modificare | modificare sursă]

La Colți, Buzău se află un muzeu al chihlimbarului.[2] Înființat în anul 1979, muzeul a fost refăcut între 1980 și 1983.[2] Acesta ființează într-o casă cu etaj, cu o arhitectură rurală specifică locului, construită între 1973-1974.[2] Muzeul adăpostește o mare varietate de mostre de chihlimbar, provenite din zăcămintele extrase din minele din împrejurimi sau din alte zone din Munții Buzăului.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Spania: Cel mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, descoperit într-o peșteră din Cantabria, 5 octombrie 2009, adevarul.ro, accesat la 4 august 2011
  2. ^ a b c d Mica Meteoră din Munții Buzăului, 13 martie 2008, Cristi Șerban, Ziarul Lumina, accesat la 2 iulie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Chihlimbar