Bobină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Simbolul internațional pentru bobină

Bobina este în electrotehnică un dispozitiv electric pasiv, care are două terminale (capete) și este folosit în circuitele electrice pentru a înmagazina energie în câmp magnetic sau pentru detecția câmpurilor magnetice. Parametrul specific al unei bobine este inductanța sa.

Construcția unei bobine[modificare | modificare sursă]

Bobina se realizează prin înfășurarea unui conductor (în general cupru) pe un miez. Acest miez poate fi feromagnetic, în acest caz bobina având inductanță mare, sau poate fi neferomagnetic, sau chiar să lipsească (miezul fiind aer), în acest caz bobina având inductanță scăzută. În curent alternativ o bobină prezintă o reactanță inductivă, dependentă de frecvența curentului alternativ.

Caracterizare cantitativă[modificare | modificare sursă]

Proprietatea caracteristică bobinei este inductanța (măsurată în henry, H) care este o mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el și intensitatea curentului respectiv. O variație a curentului produce o variație a fluxului magnetic care la rândul său produce forță electromotoare ce încearcă să se opună variației curentului.

Energia stocată[modificare | modificare sursă]

Bobina este un acumulator de energie magnetică. Energia (măsurată în jouli) înmagazinată de o bobină este dată de formula:  E = {1 \over 2} L I^2 .

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • A. Amuzescu, D. Popovici Curs de electrotehnică Politehnica București Catedra de electrotehnică Editura Printech București 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]