Circuit integrat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Circuitul integrat, prescurtare în engleză: IC cu citirea aproximativă "ai si", este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe componente electrice şi electronice interconectate, pasive şi active, situate toate pe o plăcuţă de material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este înglobat într-o capsulă etanşă având şi elemente de conexiune electrică spre exterior (terminale).
I se mai spune şi "cip", de la cuvântul englez chip.
Primul circuit integrat a apărut în 1959.

