Butelie de Leyda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Butelie de Leyda, descrisă într-o carte de fizică din 1914

Butelia de Leyda este unul dintre primele dispozitive care permit acumularea sarcinii electrice.

A fost inventată în 1745 de către Ewald Georg von Kleist, dar independent și de Pieter van Musschenbroek un an mai târziu. Numele a fost dat de acesta din urmă după orașul olandez Leiden.

Descriere[modificare | modificare sursă]

O butelie de Leyda în forma ei originală era alcătuită dintr-un recipient de sticlă, căptușită cu metal la exterior (o foiță de staniol) și la interior. Partea metalică ce acoperă recipientul formează armătura exterioară. Prin dopul recipientului trece o bară care este cuplată printr-un fir (sau lanț) de căptușeala interioară și care împreună formează armătura interioară.

Încărcarea buteliei se face prin cuplarea armăturii interioare la un generator eletrostatic. Legând printr-un conductor cei doi poli ai buteliei, are loc descărcarea acesteia.

Butelia de Leyda a jucat un rol important în istoria electricității, fiind primul dispozitiv de stocare a sarcinii electrice, utilizat apoi în experiențele ulterioare și stând la baza condensatorului electric de mai târziu.

Legături externe[modificare | modificare sursă]