Entropie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În termodinamică, entropia este o măsură a cât de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem termodinamic. Noțiunea a fost introdusă de Rudolf Clausius. Este o funcție de stare caracterizată prin relația: [1]

S_A = \int_{A_0}^{A} \frac {dQ_{rev}}{T}

unde dQrev este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea A la care se referă entropia SA și starea de referință A0, iar T este temperatura absolută la care are loc transformarea. O introducere a entropiei termodinamice legată de considerații geometrice este datorită lui C.Carathéodory

Variația de entropie a unui sistem[modificare | modificare sursă]

Diferența de entropie între două stări A și B este:

S_B - S_A = \int_{A}^{B} \frac {dQ_{rev}}{T}

Entropia masică este raportul dintre entropia unui corp omogen și masa acestuia.

În cadrul unui sistem izolat desfășurarea proceselor este posibilă numai în sensul în care se produce creșterea entropiei. Expresia entropiei se poate deduce pornind de la expresia randamentului ciclului Carnot, astfel: ɳ= 1-(|Q0|/Q)= 1-(T0/T) ; de unde (Q/T)-(|Q0|/T0)=0.

Diagrame entropice[modificare | modificare sursă]

Entropia fiind o mărime de stare importantă pentru sistemele termodinamice, este folosită la reprezentări grafice ca mărime de referință a unei axe de coordonate. Diagramele care au ca mărime de referință pentru una din axele de coordonate, entropia, se numesc diagrame entropice. În diagrama entropică T-S poate fi reprezentată orice transformare reversibilă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.