Legea lui Ohm

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legăturile între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) din circuit.

Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.

Formulare[modificare | modificare sursă]

Relaţia R cu I şi U în "Legea lui Ohm"

Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuit intensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm este:

I=\frac{U}{R}

unde h

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;
U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;
R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proportional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic.

Instrument de masura : OHMETRUL . (se poate masura si indirect , masurand intensitatea si tensiunea electrica. )

[modificare | modificare sursă]