Lucru mecanic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucrul mecanic este o mărime fizică definită ca produsul dintre componenta forţei care acţionează asupra unui corp în direcţia deplasării punctului ei de aplicaţie şi mărimea acestei deplasări. [1]
Efectuarea unui lucru mecanic asupra unui (respectiv, de către un) sistem fizic duce la modificarea energiei sistemului cu o cantitate egală cu lucrul mecanic efectuat asupra sistemului (respectiv, de către sistem). Unitatea de măsură pentru lucru mecanic în Sistemul Internaţional este Joule-ul, având simbolul J.
Noţiunea de lucru mecanic a fost utilizat pentru prima oară într-o lucrare ştiinţifică din 1830, a matematicianului şi inginerului mecanic francez Gaspard-Gustave Coriolis.[2]
[modifică] Definirea matematică
Pentru o forţă constantă 
care îşi deplasează punctul de aplicaţie după un segment de dreaptă 
, lucrul mecanic efectuat L este egal cu produsul scalar:
unde α este unghiul dintre direcţia forţei şi direcţia de deplasare. Lucrul mecanic este pozitiv dacă punctul de aplicaţie se deplasează în acelaşi sens cu forţa (α<90°), negativ dacă punctul de aplicaţie se deplasează în sens invers forţei (α>90°) şi nul dacă punctul de aplicaţie este fix sau se deplasează perpendicular pe direcţia forţei (α=90°).
În cazul general, lucrul mecanic este definit ca o integrală curbilinie: [3]
unde 
este vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al forţei, iar P1 şi P2 sunt poziţiile iniţială şi finală ale deplasării.
[modifică] Bibliografie
- ^ Academia Republicii Populare Române Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1966
- ^ Jammer, Max (1957). Concepts of Force, Dover Publications, Inc.. ISBN 0-486-40689-X.
- ^ Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.
