Diodă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dioda (grec.: di doi, dublu; hodos drum) este o componentă electronică. Dioda este un dipol nelinear şi polarizat (sau asimetric). Sensul branşamentului diodei este important pentru ca dioda să funcţioneze.
Cuprins |
[modifică] Clasificare [1]
[modifică] Diodă cu gaz
- Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, avănd doi electrozi: un anod şi un catod. Poate fi:
- Nu conţine nici-un dispozitiv pentru comanda arcului. Ca electrod, pentru producerea arcului, se utilizează o sondă de aprindere, iar la creşterea tensiunii şi a curentului, descărcarea se propagă de la sondă, până acoperă întregul anod.
- Utilizare:
- - stabilizator de tensiune
- - sursă stroboscopică de lumină
- - generator de relaxare
- - dispozitiv de protecţie la supratensiune
- - tub de semnalizare
[modifică] Diodă cu vid
- Tub electronic cu vid, avănd doi electrozi: un anod şi un catod.
- Catodul încălzit până la incandescenţă (direct sau indirect), emite electroni care formează în jurul lui o sarcină spaţială. Aplicând pe anod o tesiune pozitivă (în raport cu catodul), electronii concentraţi În zona catodului încep să se deplaseze către anod, constituind curentul anodic al diodei cu vid. [2]
- Dacă încălzirea catodului este constantă, curentul anodic variază în funcţie de tensiunea anodică după Legea lui Boguslavski - Langmuir ( legea exponentului 3/2 ), valabilă pentru tensiuni anodice mici. La tensiuni mari curentul nu creşte nelimitat, ci se limitează la valoarea de saturaţie (egală cu valoarea curentului de emisie a catodului).
- Dioda cu vid este un element neliniar. O tensiune alternativă aplicată între catod şi anod determină circulaţia unui curent deformat în cursul întregii alternanţe pozitive (sau într-o porţiune a acesteia).
- Utilizare:
- - detector
- - redresor.
[modifică] Diodă semiconductoare
Pentru detalii, vezi: Diodă semiconductoare.
[modifică] Bibliografie
- ^ Joja, A. şi colab. Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1966
- ^ Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.

