Antiparticulă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Corespunzător fiecărei particule subatomice, există o antiparticulă cu masă egală, dar sarcina electrică opusă. Unele particule sunt identice cu antiparticulele lor. Pentru aceasta este necesar ca particula să nu fie încărcată electric, dar nu toate particulele de acest fel sunt identice cu antiparticulele corespunzătoare lor.
[modifică] Asocierea cu particulele
Pentru fiecare dintre particulele subatomice [electroni, protoni, neutroni (alcătuiţi, la rândul lor din particule şi mai mici, numite cuarci/quarcuri)] există câte o antiparticulă. Antiparticulele au aceeaşi masă ca particulele respective, dar le sunt opuse în ceea ce priveşte sarcina şi alte atribute.
Astfel, antiparticula electronului, numită pozitron, are o sarcină pozitivă, opusă sarcinii electronului; un atom de hidrogen este format din un proton pozitiv în jurul căruia se roteşte un electron negativ, un antiatom de hidrogen este format din un antiproton negativ în jurul căruia se roteşte un pozitron pozitiv.
În anul 1932 s-a confirmat existenţa pozitronului iar în anul 1955 a fost descoperit antiprotonul.
Există particule care sunt propriile lor antiparticule. Un exemplu este fotonul, particula de lumină, deci lumina şi antilumina sunt unul şi acelaşi lucru.
[modifică] Proprietăţi
Un atom emite lumină atunci când un electron trece de pe un nivel de energie mai mare la un nivel de energie mai mică. Un antiatom emite lumina în acelaşi fel.
