Ohm
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ohmul (pronunţat la fel ca om; simbolizat prin litera grecească majusculă Ω omega) este unitatea de masură pentru impedanţa electrică sau, în curent continuu, pentru rezistenţa electrică. Rezistenţa de 1 Ω corespunde unui conductor în care se dezvoltă un curent electric continuu cu intensitatea de 1 amper atunci cînd la capetele sale se aplică o tensiune electrică continuă de 1 volt, cu condiţia ca pe parcursul conductorului să nu se genereze în nici un punct o tensiune suplimentară.
Numele unităţii a fost dat în cinstea fizicianului german Georg Simon Ohm.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Înainte de unitatea de măsură a rezistenţei, numele lui Georg Ohm a mai fost propus de către Charles Bright şi Latimer Clark, în 1861, pentru unitatea de forţă electromotoare, sub forma ohma.
În 1864, o comisie a Asociaţiei Britanice pentru Avansarea Ştiinţei a stabilit pentru rezistenţa electrică o unitate de măsură bazată pe sistemul MGS (metru-gram-secundă), unitate numită unitatea B. A. (de la British Association), care însă era prea mică pentru aplicaţiile practice. De aceea comisia a stabilit şi o unitate de 107 ori mai mare pe care a numit-o ohm. În 1872 o altă comisie a aceleiaşi asociaţii a decis trecerea la sistemul CGS (centimetru-gram-secundă) şi a stabilit pentru unitatea B. A. denumirea ohm.
Pînă la definiţia actuală a ohmului, propusă de Comitetul Internaţional pentru Măsuri şi Greutăţi (CIPM de la iniţialele denumirii în franceză) în 1946 şi adoptată în 1948, ohmul a avut diferite alte definiţii, bazate pe rezistenţa electrică a unei coloane subţiri de mercur.
[modifică] Definiţie
În Sistemul Internaţional ohmul este o unitate de măsură derivată, definită în raport cu unităţile fundamentale astfel:
[modifică] Mărimi
În curent alternativ locul rezistenţei electrice este luat de impedanţa electrică, o mărime complexă a cărei parte reală este rezistenţa iar cea imaginară este reactanţa electrică. Toate cele trei mărimi (rezistenţa, impedanţa şi reactanţa) se măsoară în ohmi.
Conductanţa electrică, mărimea inversă a rezistenţei electrice, are unitatea de măsură siemens (notată cu S). În unele lucrări mai vechi s-a folosit în locul acestei unităţi denumirea mho (cu literele în ordine inversă faţă de ohm şi pronunţată mo). Această denumire nu este acceptată de Sistemul Internaţional şi nu se mai foloseşte astăzi.
[modifică] Ortografie
Conform regulilor stabilite în cadrul Sistemului Internaţional, toate unităţile ale căror denumiri provin din numele unor persoane se scriu cu majusculă, în acest caz majuscula literei greceşti Ω. În schimb, atunci cînd numele unităţii se scrie întreg, grafia corectă este cu iniţială minusculă, de exemplu: „definiţia ohmului”. Aceeaşi regulă se aplică şi cînd din motive practice simbolul Ω nu este disponibil, caz în care se recomandă scrierea denumirii întregi: „47 ohm”.
Multiplii formaţi cu prefixele mega- şi giga- se scriu şi se pronunţă fără vocala intermediară a: megohm, gigohm.
În marcarea rezistorilor şi pe schemele electronice valoarea rezistenţei electrice este adesea scrisă în modul următor. Unitatea de măsură ohm, kiloohm, megohm se simbolizează prin litera majusculă R, K, respectiv M aşezată pe poziţia separatorului zecimal. Astfel, 2,2 Ω se notează 2R2, 39 kΩ se notează 39K, 6,8 MΩ se notează 6M8 etc.
[modifică] Bibliografie
- en fr Broşura oficială a Sistemului Internaţional de unităţi
- en Sizes.com: Ohm; History of the ohm
