André-Marie Ampère

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
André Marie Ampère
Galvanometru

André-Marie Ampère (20 ianuarie 177510 iunie 1836), a fost un fizician și matematician francez.

A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pregătire[modificare | modificare sursă]

Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință.

Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și d'Alembert.

Ampère cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană.

Carieră[modificare | modificare sursă]

În 1801 este profesor de fizică-chimie la liceul de stat din Bourg-en-Bresse, iar în 1803 este numit profesor de matematică la liceul din Lyon. Ulterior preia catedra de Analiză la "École polytechnique" din Paris.

În 1806 devine membru consultativ în Comitetul Artelor și Meseriilor. Este numit inspector general universitar în 1808, ca un an mai târziu să preia catedra de Fizică experimentală la "Collège de France" și de Astronomie la Universitatea din Paris.

În 1814 devine membru al "Académie des Sciences".

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Fizică[modificare | modificare sursă]

Ampère a realizat studii privind interacțiunea reciprocă a curenților și magneților, apoi a curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului. Stabilește expresia matematică a forței electrodinamice (1820), care devine una din legile de bază ale electrodinamicii.

De asemeni a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp.

Introduce noțiunea de curent electric și tensiune electrică.

Explică magnetismul corpurilor printr-o ipoteză care arată că forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară.

Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui Ampère, stabilește prima teorie a electromagnetismului și introduce noțiunile de electrostatică și electromagnetism. Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent.

Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un electromagnet și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic.

Contribuțiile lui Ampère în domeniul electromagnetismului au constituit un punct de plecare pentru cercetările lui Maxwell, Ohm, Joule.

Ampère a adus contribuții și în alte ramuri ale fizicii. Astfel, în 1828 a studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor și numeroase probleme de cinematică.

Matematică[modificare | modificare sursă]

Pentru Ampère, matematica a constituit fundamentul științelor. În acest domeniu, a studiat ecuațiile derivate parțiale. Aplică calculul variațional în probleme de mecanică și a adus îmbunătățiri în teoria funcțiilor analitice. A dat o nouă demonstrație teoremei lui Taylor. A stabilit ecuația lănțișorului.

De asemenea, s-a ocupat de problema cuadraturii cercului, de studiul echivalenței volumelor poliedrelor, de rectificarea aproximativă a arcelor de curbă.

Concepții filozofice[modificare | modificare sursă]

În filozofie, Ampère este adept al concepției materialiste și al transformismului. De asemenea, a susținut ideea existenței magnetismului animal.

Ampère a fost unul dintre creatorii teoriei atomice.

Spre sfârșitul vieții, a încercat să scrie o lucrare de filozofie a științei, care rămâne neterminată.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Cours de calcul différentiel et intégral (Curs de calcul diferențial și integral), pe care l-a predat la Școala Politehnică
  • Considerații asupra teoriei matematice a jocurilor (Lyon, 1802)
  • Précis élémentaire d'arithmétique
  • Théorie des phénomènes électrodynamiques
  • Essai sur la philosophie des sciences (Paris, 1848)
  • Méditation (1805).

Aprecieri și distincții[modificare | modificare sursă]

Ca apreciere a valorii sale, Ampère a mai fost numit și Newton-ul electricității.

În 1934, casa natală din Polegmieux a fost transformată în muzeul Maison Ampère.

Viața și operele lui Ampère au fost descrise de către Valson (1886) și de către Barhelemm St. Hilaire (1869).

Legături externe[modificare | modificare sursă]