Corsica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Corsica
Collectivité territoriale de Corse
—  Regiune  —
Drapelul Corsicăi Stema Corsicăi
Amplasarea Corsicăi
Localizarea regiunii în cadrul Franței
Administrație
Țara  Franța
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Ajaccio
Departamente Corse-du-Sud
Haute-Corse
Arondismente 5
Cantoane 52
Comune 360
Politică
Sistem politic
 -  Președinte Paul Giacobbi (PRG) 2010-2014
 -  Prefect Patrick Strzoda
Geografie
Suprafață
 -  Total 8,680 km² (locul 23)
Populație
 -  Recensământ 2010 299.209 (locul 25)
 -  Densitate 34 loc/km² (locul 25)
Diverse
Fus orar CET (UTC+1)
 -  Vară (ODV) CEST (UTC+2)
Sit online http://www.corse.fr/

Corsica (franceză Corse, italiană Corsica) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței situată pe insula omonimă, de cultură italică (și italică prin istoria sa) din Marea Mediterană. Din punct de vedere administrativ, Corsica este organizată diferit față de celelalte regiuni ale Franței continentale, fiind constituită sub forma unei colectivități teritoriale (franceză collectivité territoriale), având puteri în plus față de cele ale unei regiuni de cultură franceză. În limbaj uzual, Corsica este considerată tot o regiune și aproape totdeauna este listată împreună cu celelalte regiuni ale Franței continentale, spre deosebire de regiunile ultramarine. Capitala regiunii este orașul Ajaccio, iar regiunea cuprinde 2 departamente: Corse-du-Sud și Haute-Corse.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În antichitate etruscii au fondat localități pe insulă, pe atunci populată de triburi denumite Corsi, și pe care marinarii-comercianți fenicieni și greci o cunoșteau sub denumirea de Kyrnos. Odată cu înființarea coloniei grecești Massalia, câteva localități au fost înființate și pe insulă, cea mai importantă fiind Alalia, devenită Aleria odată cu expansiunea Imperiului Roman, insula fiind cucerită încă din 259 î.Hr.. În evul mediu a fost controlată de momentan de vizigoți, vandali și ulterior de Imperiul Roman de Răsărit, devenit bizantin prin creștinare; de la acesta, ajunge în stăpânirea papalității și apoi, din sec. XIII până în sec. XVIII, devine o provincie a republicii genoveze. Datorită poziției ei strategice a fost alipită Franței în 1768 sub forma răscumpărării unei datorii. Dar Corsicanii, conduși de președintele Pasquale Paoli, au proclamat o republică independentă și au rezistat mai mulți ani trupelor franceze, înainte de a fi înfrânți la bătălia de la Ponte-Novu. Corsica este locul de naștere al lui Napoleon Bonaparte, fiu al unei familii de mici nobili. O personalitate importantă a istoriei insulei este și Pasquale Paoli (1725-1807), general corsican și patriot, care a luptat pentru independența Corsicăi, întâi contra Genovei ulterior contra Franței.

În urma Revoluției franceze teritoriul insulei a fost organizat în 1790 într-un departament unic Corse. În 1793 acesta este divizat în două departamente: Golo și Liamone dar în 1811 se revine la organizarea anterioară sub forma unui departament unic. În 1976 teritoriul este reorganizat din nou, departamentul Corse fiind divizat în actualele departamente Corse-du-Sud și Haute-Corse.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Corse-photosat.jpg

Insula are peste 1.000 km de coastă având în jur de 200 plaje. În interior, relieful este predominant muntos, cu altitudini de până la 2700 m cu peste 20 vârfuri ce depășesc 2000 m. Împreună cu Sardinia se află pe aceeași micro-placă continentală și este despărțită de aceasta prin Strâmtoarea Bonifacio. Climatul este de tip mediterannean, uscat și călduros, un pic mai blând pe măsură ce crește altitudinea.

Economie[modificare | modificare sursă]

Turismul are un rol important în economia insulei, aceasta atrăgând un număr mare de turiști datorită climatului său plăcut și a peisajelor naturale. Deoarece insula nu a suferit o dezvoltare intensă ca alte părți ale Mediteranei, ea păstrează încă un aspect aparte. Datorită insularității și a relative sub-dezvoltări, insula se bucură de un regim fiscal relaxat, încă din perioada Revoluției Franceze.

Clima[modificare | modificare sursă]

Datele climatice pentru Ajaccio, partea central-vestică a ibsulei
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maximele medii °C (°F) 13.3
(55,9)
13.7
(56,7)
15.0
(59,0)
17.4
(63,3)
20.9
(69,6)
24.5
(76,1)
27.6
(81,7)
27.7
(81,9)
25.4
(77,7)
22.0
(71,6)
17.5
(63,5)
14.4
(57,9)
19,95
(67.91)
Media zilnică °C (°F) 8.6
(47,5)
9.0
(48,2)
10.1
(50,2)
12.3
(54,1)
15.7
(60,3)
19.1
(66,4)
21.9
(71,4)
22.1
(71,8)
19.9
(67,8)
16.7
(62,1)
12.6
(54,7)
9.6
(49,3)
14,80
(58.64)
Minima medie °C (°F) 3.9
(39,0)
4.3
(39,7)
5.3
(41,5)
7.3
(45,1)
10.6
(51,1)
13.8
(56,8)
16.2
(61,2)
16.5
(61,7)
14.4
(57,9)
11.4
(52,5)
7.7
(45,9)
4.8
(40,6)
9,68
(49.42)
Precipitații mm (inches) 73.8
(2.906)
69.7
(2.744)
58.1
(2.287)
52.0
(2.047)
40.2
(1.583)
19.0
(0.748)
11.0
(0.433)
19.9
(0.783)
43.6
(1.717)
87.0
(3.425)
95.9
(3.776)
75.5
(2.972)
645,7
(25,421)
Nr. zile cu precipitații (≥ 1 mm) 8.9 8.7 8.3 7.2 5.7 2.8 1.3 2.4 4.3 7.3 8.6 9.1 74,6
Ore de soare 133.3 145.0 189.1 225.0 282.1 321.0 365.8 331.7 264.0 210.8 150.0 127.1 2.744,9
Sursă: Hong Kong Observatory[1]
Datele climatice pentru Bastia, nord-estul insulei
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maximele medii °C (°F) 13.6
(56,5)
13.8
(56,8)
15.6
(60,1)
17.8
(64,0)
22.0
(71,6)
25.8
(78,4)
29.1
(84,4)
29.3
(84,7)
25.8
(78,4)
21.9
(71,4)
17.4
(63,3)
14.5
(58,1)
21
(68.99)
Media zilnică °C (°F) 9.1
(48,4)
9.4
(48,9)
10.8
(51,4)
12.9
(55,2)
16.3
(61,3)
20.0
(68,0)
23.2
(73,8)
23.3
(73,9)
20.6
(69,1)
17.1
(62,8)
12.9
(55,2)
10.1
(50,2)
15
(59.86)
Minima medie °C (°F) 5.1
(41,2)
4.9
(40,8)
6.7
(44,1)
8.8
(47,8)
12.4
(54,3)
16.0
(60,8)
19.0
(66,2)
19.4
(66,9)
16.5
(61,7)
13.3
(55,9)
9.2
(48,6)
6.3
(43,3)
11
(52.64)
Precipitații mm (inches) 67
(2.64)
57
(2.24)
60
(2.36)
76
(2.99)
50
(1.97)
41
(1.61)
13
(0.51)
21
(0.83)
81
(3.19)
127
(5)
114
(4.49)
93
(3.66)
800
(31,5)
Ore de soare 134 158 192 214 268 296 345 304 232 176 133 128 2.580
Sursă: Quid 2004, page 618 and Météo-France, data for 1981–2010

Turism[modificare | modificare sursă]

Corsica își delectează vizitatorii cu peisaje frumoase și orășele pline de farmec. Una dintre cele mai pitorești așezări este Bonifacio, amplasată în vârful unor faleze de calcar.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Loughlin, John. 1989. "Regionalism and Ethnic Nationalism in France: A Case-study of Corsica". Thesis. San Domenico, Italy: European University Institute.
  • Loughlin, John, and Claude Olivesi (eds.). 1999. Autonomies insulaires: vers une politique de différence pour la Corse. Ajaccio: Editions Albiana. ISBN 2-905124-47-4
  • Saul, John Ralston. 1992. Voltaire's Bastards: The Dictatorship of Reason in the West. New York: Free Press; Maxwell Macmillan International. ISBN 0-02-927725-6

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Corsica