Solubilitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Solubilitatea ne indică gradul în care o substanţă pură se poate dizolva într-un dizolvant, alcătuind o soluţie omogenă unde repartizarea atomilor, moleculelor, ionilor este uniformă. Dizolvantul în modul cel mai frecvent este un lichid, sunt şi unele excepţii când unii dizolvanţi:
- sunt solide ca în cazul aliajelor, sticlei, cheramicii, semiconductoare sau
- gaze în lichide care au coeficient cu un echilibru de difuziune, cu referinţe la presiunea gazului
Se poate distinge o calitate şi o cantitate a solubilităţii.
Solubilitatea reprezinta cantitatea maxima dintr-o substanta care se dizolva intr-o anumita cantitate de solvent,la o anumita temperatura. Substantele cu solubilitate foarte redusa sunt considerate electroliti greu solubili. BA-o sare solubila,iar ionii sai cu respectiv se poate scrie echilibrul intre solid si partea solubila: Aplicand legea maselor se determina expresia constantei de echilibru : [BA]=faza solida care poate fi considerata constanta si inclusa in constanta de echilibru: daca se noteaza cu Ps K[BA] se obtine: Produsul de solubilitate reprezinta marimea care indica posibilitatea ionilor de a trece intr-o forma greu solubila;valorile produsului de solubilitate explica formarea si dizolvarea precipitatelor.In consecinta,cunoasterea acestei marimi are o importanta deosebita in alegerea metodelor de analiza calitativa si cantitativa. Reactia solutiei din iodura de potasiu,KI,cu o solutie de azotat de plumb,Pb(NO3),se formeaza un precipitat galben de iodura de plumb,PbI2. Precipitatul obtinut,iodura de plumb, PbI2 are o solubilitate foarte redusa in apa.
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
