Tanin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Taninurile sunt compuși vegetali cu o structură chimică complexă (care cuprinde multe grupări hidroxil fenolice, dar și grupări carboxilice), capabile să precipite proteinele din pielea crudă, proteine cu care formează precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tăbăcită). Taninurile fac parte alături de alcaloizi din categoria metaboliților secundari care se acumulează în plante și în organele acestora.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După capacitatea de hidroliză taninurile se împart în:

  • Taninuri catehice (condensate sau nehidrolizabile) care au la bază nucleul de 2 fenil benzopiran (3 flavanol)
    • Catehine(taninurile catehice simple), care au număr variabil de grupări hidroxil: catehina, epicatehina, galat de catehină (format din condensarea acidului galic cu catechina)
    • Taninuri catehice propriu-zise, care au proprietăți tanante maxime, se formeaza de regulă prin condensarea a 3-10 molecule de catechine
    • Flobafene așa numiții compuși balast, fără importanță terapeutică,se formeaza în urma policondensării catechinelor cu moleculă mare.
  • Taninuri galice (hidrolizabile sau pirogalice),esteri ai acidului galic sau a acidului hexahidroxidifenic (HHDP) care prin hidroliză acidă sau enzimatică pun în libertate acizi fenolcarboxilici și oze.
    • Galotaninuri (esteri ai acidului galic m digalic cu diferite oze):
    • Elagotaninuri care prin hidroliză eliberează acid elagic
    • Depside (esteri formați între 2-3moplecule de acizi fenolici identici (acid m digalic( sau diferite(acid clorogenic)
  • Proprietati fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

    Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

    • Taninurile, atit cele catehice cit si cele galice sunt substante solide, de regula amorfe, inodore de culoare alba-brun (culoare se intensifica cu cit greutatea moleculara este mai mare), au un gust astringent (care dispare cu cresterea gradului de polimerizare).

    Solubilitate[modificare | modificare sursă]

    • Sunt solubile în apă(cu care formează soluții coloidale din care în prezența electroliților salefiază), alcool, acetona, glicerol, și insolubile în eter, benzen, cloroform.

    Caracter acidobazic[modificare | modificare sursă]

    • Datorită grupărilor hidroxil fenolice și uneori a grupărilor carboxilice din moleculă, taninurile prezintă un caracter acid.Au capacitatea de precipitare a alcaloizilor, substanțelor cu caracter bazic, cu ionii metalelor grele.
    • Structura polifenolica este răspunzătoare în mediul alcalin de caracterul puternic reducător al soluțiilor de tanin, caracter reducator pus in evidenta de reducerea soluțiilor: Fehling, permanganat de potasiu, reactivului Tollens, iodului, apei oxigenatente

    Reacții de culoare[modificare | modificare sursă]

    Datorită prezenței grupei hidroxil fenolice, taninurile pot da reacții de culoare cu clorura ferică sau cu alaunul feric.

    Denumirea reactivului Compoziție chimică Culoarea precipitatului
    Clorura ferică FeCl3 albastră (taninuri galice), verde (taninuri catehice), reacție nespecifică , reacția cu clorura ferică fiind dată și de alți compuși vegetali.
    Braemer Acetotungstat de sodiu galbene
    Molibdat de amoniu portocalie (reacție nespecifică)
    Acetat de plumb plumb , acid acetic reacție specifică taninurilor galice
    Reactivul Styassny CH2O:HCl 2:1 galbene brune, reacție specifică taninurilor catehice
    Apa de brom acidulată cu acid acetic galbene

    Proprietăți tanante[modificare | modificare sursă]

    Taninurile au capacitatea de a precipita proteinele din soluțiile lor apoase. Pielea crudă are capacitatea de a absorbi cantități mari de apă și, datorită acestui fapt, este supusă fenomenului de putrezire, mai ales în prezența microorganismelor. În stare uscată este dură și transparentă, dar prin procesul de tăbăcire pielea pierde capacitatea de îmbibare cu apă, transformîndu-se într-un material flexibil, care poate fi utilizat. Tăbăcirea pieii este un proces complex, care constă din cîteva etape:

    • Producerea pieii gelatină
      • Obținerea materiei prime din tăbăcarie corium singur (formată din colagen (fibre) și coriină (cu rol de ciment, care este solubilă în alcali, dar care se elimină prin tratarea premergătoare cu lapte de var))
      • Sama, proces fermentativ enzimatic produs în prezența enzimelor proteolitice. În urma acestor procese se obține pielea crudă cu un conținut de apă de circa 70-80%
    • Tăbăcirea propriu zisă este un proces complex, care necesită etape destul de lungi. Poate fi realizată prin:
      • Tăbăcirea cu taninuri vegetale cu ajutorul cojii de stejar mărunțite; durata: 8 luni-2 ani, poate fi scurtată pînă la 80 ore prin procesul de tăbăcire în butoi, sau tăbăcire cu extracte (pielea vine în contact cu o soluție concentrată de tanin)
      • Tăbăcirea minerală folosește săruri de aluminiu, fier, dar în special de crom.
      • Tăbăcirea cu grăsimi are la bază folosirea uleiului de pește și expunerea la aer, în urma căreia are loc polimerizarea oxidantă a grăsimii și fixarea polimerului de colagen din piele.
      • Procedee speciale - folosirea diferitelor substanțe: formaldehida, care condensează cu grupele -NH2, chinona, sulfoclorurile alifatice. 1

    Analiza taninurilor[modificare | modificare sursă]

    Identificarea taninurilor se face în prealabil fie cu o soluție de gelatină (precipitate care se dizolvă în exces de reactiv), sau cu soluții de clorură ferică.Pentru examinarea histochimică se folosește reactivul Braemer, reactiv care în contact cu taninurile din celule va colora celulele respective în galben. Metodele utilizate pentru analiza taninurilot pot fi grupate în:

    • Metode generale pentru grupările fenolice
    • Metode pentru grupările funcționale
    • HPLC
    • Metoda precipitării proteinelor (2)

    Produse vegetale[modificare | modificare sursă]

    Taninuri catehice[modificare | modificare sursă]

    • Ratanhiae radix (rădăcina de ratania), reprezintă rădăcinile speciei Krameria triandra (Fabaceae), uscate după recoltare și caretrebuie să conțină cel puțin 10% tanin
    • Tormentillae rhizoma rizomii fără rădăcină de la Potentilla sylvestris, (Rosaceae)denumirea populară de scîntitoare sau sclipeți
    • Bistortae rhizoma rizomii (fără rădăcini, frunze și tulpină) recoltați de la specia Polygonum bistorta (Polygonaceae) denumirea populară de răculeț.

    Taninuri galice[modificare | modificare sursă]

    • Hamamelidis folium frunzele recoltate de la arbustul Hamamelis virginiana (Hamamelidaceae), cu un conținut de cel puțin 10% tanin.
    • Gallae (gogoși de ristic):formțiunile patologice rezultate

    în urma înțepăturilor produse de insecta Cynips gallae tinctoria (Hymenopterae) în mugurii foliari ai atborelui Quercus lusitanica.var Infectoria (Fagaceae), cînd rezultă produsul Gallae Halepensis (gale de Alep, gale turcești, sau gogoșile de ristic) Formațiuzni patologice ce se obțin în urma înțepăturilor mugurilor foliari de la specia Rhus semialata, de către insecta Aphis chinensis, cînd se obține produsul Gallae sinensis, gale chinezești.

    • Anserinae herba partea supraterestră înflorită de la planta Potentilla anserina,(Rosaceae) coada racului, iarba gîștelor.
    • Quercus cortex scoarțele de pe ramurile de 3-5 ani ale arborilor Quercus robur (stejar) și Quercus petraea (gorun).
    • Geum rhizoma rizomul și rădăcinile plantei Geum urbanum, cerențel, cuișoriță, cu un conținut de cel puțin 10% tanin. (3)

    Bibliografie[modificare | modificare sursă]

    1 Nenițescu C.D Tratat elementar de chimie organică vol II Editura Tehnică , București 1958

    2.Tannin Chemistry (pdf file)

    3.Constantin Pîrvu Universul plantelor vol 1-4 Editura tehnică București 2003