Antonie Plămădeală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceni, județul Lăpușna (interbelic) – d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române.

Cariera ecleziastică[modificare | modificare sursă]

Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în monahism, în anul 1948. La 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". La 9 decembrie 1979, după ce a fost responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului. La 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte.

Controverse legate de succesiune[modificare | modificare sursă]

Consiliul Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a alege succesorul lui Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi pretendenți au fost Andrei Andreicuț, arhiepiscop de Alba Iulia și Laurențiu Streza, episcop de Caransebeș. Consiliul l-a ales după un al doilea tur de scrutin pe Laurențiu Streza în scaunul rămas vacant. A doua zi același Consiliu Național Bisericesc a hotărât scoaterea eparhiilor din nordul Ardealului și a celei de Alba Iulia de sub jurisdicția Mitropoliei Ardealului, ceea ce l-a transformat pe Antonie Plămădeală în ultimul mitropolit al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicție asupra întregului Ardeal. Noua Mitropolie a Ardealului cuprinde doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita.

Opera[modificare | modificare sursă]

Teologică

1. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă [1] - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefată a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. Cartea este tipărită în două ediții: prima la editura Axios 1995, la București, și a II-a la editura Reîntregirea, 2005. Titlul lucrării este unul foarte inspirat și cuprinzător, întru început dorind doar a face precizarea că „și”-ul din titlu „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă”, este unul conjunctiv și nu unul disjunctiv, unul care realizează unitatea și nu distincția. În tot cuprinsul cărții se postulează ideea că tradiția și libertatea sunt complementare, traditia naște libertate și libertatea tradiție, ambele dând nota specificității spiritualității ortodoxe.

Lucrarea de față, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză și chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenții verbale și conferințe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei.

Puternic ancorat în Tradiția Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o așa mobilitate în expunere și un puternic avânt către actualitate. Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiția și libertatea spiritualității ortodoxe sunt cele care animă în autor persuasiunea firescului adevăr.

Capitolele cărții, ca și conferințele ținute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualității orientale, către cea apuseană, și nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă. Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una de pioneriat în deschiderea către celelalte spiritualității ale creștinătății, în care modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, și singurul viabil într-o criză a creștinătății europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor și rigiditatea regulelor slăbise credința.

Lucrarea tratează temele spiritualității comune răsăritenilor și apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaș dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia față de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier și egoist, ci conturând o evidență clară a bogăției de înțelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăște pe bună dreptate și verbul : a te orienta. [2]

2. Cuvinte duhovnicești - Este o lucrare în care se profilează chipul și experiența duhovnicească a autorului. Pe parcursul răsfoirii filelor ei vom avea bucuria întâlnirii unor teme cu totul și cu totul originale pentru Spiritualitatea Ortodoxă. „Căderea în sus”, „Capcanele smereniei” și „Un Catehism pentru intelectuali”, sunt doar unele dintre ele.

3. Tâlcuiri noi la texte vechi - predici la dunimicile de peste an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor.

4. Rugul aprins

5. Basarabia

Publicistică

1. Gânduri de frumuseți albe - Apariție în cinci volume constând din adunarea articolelor publicate de-a lungul timpului în ziarul Telegraful român, la rubrica „semnalăm... semnalăm...”

2. Biserica în mers -antologie a unor interviuri în două volume.

Beletristică

Trei ceasuri în iad - O fină dar usturătoare critică la adresa regimului comunist. Un roman excepțional, receptat de către cititorii anilor șaptezeci cu mare interes, fiind interzis și retras din librării de către autoritățiile comuniste. Astăzi din păcate,nu prea mai este cunoscut, ultima sa reeditare datând din anul 2004 la editura „Media Concept”, Sibiu.

Citind acest roman, îți dai seama că un autor de o asemenea profunzime, nu are cum să se fi coborât într-atât încât să portizeze cu Securitatea. „Compromisuri” se înțelege trebuie să fi existat, dar acestea nu pentru un beneficiu personal, ci pentru un „rău mai mic”. Numai cine nu l-a cunoscut și citit pe vrednicul de amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susține contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire și o transformare a lui.

O somitate ca academicianul Antonie Plămădeală nu avea ce învăța de la mediocritățile din Securitate, este ca și cum ai spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că era evreu, că era de partea evreilor, când El era Fiul lui Dumnezeu, faptul că între evrei și-a desfășurat activitatea, aceasta este cu totul altceva. Și în cazul mitropolitului lucrurile se prezintă tot așa. Dacă în timpul său regimul care era la putere a fost comunist, așa a fost, trebuia să colaboreze cu el pentru împlinirea misiunii la care este chemată Biserica.

Mitropolitul Antonie Plămădeala a realizat atunci, în vremurile de restriște pentru Biserică, o „îndumnezeire a maidanului”, cum ar zice Constantin Necula.

Citate reprezentative[modificare | modificare sursă]

  • „Fără Dumnezeu am fi apariții ciudate și dispariții stupide”[3]
  • “Pentru toată această libertate, cu asentimentul reprezentanților cultelor prezenți aici, aș dori să asigur plenara de sentimentele noastre patriotice și unanime de recunoștință față de conducătorul nostru mult prețuit, domnul Nicolae Ceaușescu, luptător neobosit.” Cuvânt rostit la Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, apărut în “Scînteia”, 1 decembrie 1988, citat în Antologia rușinii.[4]

Colaborarea cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Fratii fostului mitropolit au solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității accesul la intregul dosar al mitropolitului Plămădeală.[5] De asemenea, fratii si executorii testamentari ai săi, Mihai și Alexie Plămădeala, cer aprobarea de a efectua copii xerox ale tuturor documentelor pe care, in urma consultarii dosarului, le vor selecta, informeaza Rompres. Solicitarea lor vine ca reacție la afirmațiile lui Mircea Dinescu publicate in ziarul "Cotidianul" in data de 9 august 2007.[6] Mircea Dinescu a declarat că ÎPS Antonie i-ar fi cerut lui Nicolae Ceaușescu avansarea în grad de general. Prin urmare, cei doi frati solicita in special copii ale scrisorii prin care mitropolitul i-a cerut lui Nicolae Ceaușescu avansarea in grad de general, dacă aceasta există, precum și copii dupa documentele oficiale prin care fostului mitropolit al Ardealului i s-a atribuit gradul de colonel si copie dupa documentul prin care CNSAS i-a permis lui Mircea Dinescu accesul la dosarul mitropolitului, cu precizarea celui care a efectuat solicitarea. La amenințarea Patriarhiei Române de a-l reclama pe Mircea Dinescu, acesta a răspuns că Patriarhia dorește să amâne la nesfârșit deconspirarea clericilor securiști.[7]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Antonie Plămădeală

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa - Antonie Plamadeala - Recenzie, 30 iulie 2012, Stelian Gombos, CrestinOrtodox.ro, accesat la 28 august 2013
  2. ^ Textul îmi aparține și reprezină un fragment din lucrarea de seminar-recenzie "Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă" susținută în anul universitar 2007, în fața IPS. Arhiepiscop Andrei Andreicuț, profesor la catedra de Morală și Spiritualitate a Facultății de Teologie Ortodoxă Alba Iulia.
  3. ^ Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.
  4. ^ Argații oficiali ai cuvântului stăpânirii (II)
  5. ^ România Liberă, Frații mitropolitului solicită CNSAS dosarul răposatului, 22 august 2007 (accesat 20 februarie 2011).
  6. ^ Mircea Dinescu, ÎPS Antonie i-a cerut lui Ceaușescu să-l facă general, Cotidianul, 9 august 2007 (accesat pe site-ul news20.ro, 20 februarie 2011).
  7. ^ România Liberă, Patriarhia vrea să amâne la nesfârșit deconspirarea preoților-securiști, 9 august 2007 (accesat 20 februarie 2011).

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Amintirile mitropolitului Antonie Plămădeală, Dragoș Șeuleanu, Carmen Dumitriu, Editura CUM, 1999 - recenzie
  • Mitropolitul Antoine Plamadeala, 1926-2005, Teognost, 2005
  • Mitropolitul Antonie al Ardealului: rugul aprins al conștiinței neamului, Nicholas Buda, Maica Anastasia, Simion D. Cristea, Editura Casa Cărții de Știință, 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri