Epifanie Norocel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Episcopul Epifanie Norocel

Epifanie Norocel (n. 14 decembrie 1932, Mălini, județul Baia - d. 7 ianuarie 2013, Panciu, județul Vrancea) a fost un episcop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A îndeplinit funcțiile de stareț al Mănăstirii Neamț (1971-1975), episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos (1975-1982), episcop al Buzăului (1982-2009) și arhiepiscop al Buzăului și Vrancei (2009-2013).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 14 decembrie 1932, în satul Mălini din județul Baia (azi în județul Suceava), primind la botez numele de Gavril Norocel.

În anul 1961 a fost licențiat în Teologie la Academia Teologică din Sofia, a studiat teologia la București și Moscova. Între 1965-1971 a fost profesor și director la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Între 1971-1975 a fost starețul Mănăstirii Neamț, iar în data de 9 noiembrie 1975 a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul” și reședința la Constanța (sediul Arhiepiscopiei se afla la Galați). În anul 1981 a fost ales ca episcop al Episcopiei Buzăului, devenind arhiepiscop după ridicarea episcopiei în anul 2009 la rangul de arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei.

A suferit un infarct miocardic în timp ce se deplasa către Mănăstirea Brazi din județul Vrancea, în ziua de 7 ianuarie 2013. A fost transportat de urgență la spitalul din Panciu, dar medicii de acolo nu au reușit să-l resusciteze.[1]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, Editura Episcopiei Buzăului, 1988

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]