Maslu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
(sacramente)  Botezul |
Maslul ("Ungerea bolnavilor", "Ungerea de pe urmă") este un sacrament (taină) prin care un credincios bolnav este făcut părtaş, prin ungerea cu untdelemn şi rugăciunea preotului, de harul lui Dumnezeu spre mântuirea supranaturală a sufletului şi, adesea, şi spre vindecarea fizică a trupului.
Maslul este un sacrament acordat de Biserica ortodoxă şi cea catolică; nu este recunoscut de protestanţi.
Cuprins |
[modifică] Caracterul de sacrament (taină)
"Este cineva bolnav între voi? Să-i cheme pe preoţii [presbiterii, bătrânii] Bisericii şi ei să se roage pentru el după ce-l vor unge cu untdelemn, în numele Domnului; şi rugăciunea credinţei îl va izbăvi pe cel suferind şi Domnul îl va ridica, iar de va fi făcut păcate, i se vor ierta" (Iac 5, 14-15).
Din acest text biblic rezultă toate elementele unui sacrament:
- semn exterior: ungerea cu untdelemn şi rugăciunea preotului
- efect lăuntric al harului: iertarea păcatelor, izbăvirea celui suferind
- instituirea (indirectă) de către Christos: "în numele Domnului"
[modifică] Modul de celebrare
Partea esenţială a acestui sacrament este ungerea bolnavului pe frunte şi pe mâini (în Ritul roman) sau şi pe alte părţi ale corpului (alte rituri) cu ulei (de măsline) sfinţit de Episcop. Ungerea este însoţită de rugăciunea preotului prin care cere harul lui Dumnezeu. Dacă este imposibilă obţinerea untdelemnului sfinţit, îl poate sfinţi celebrantul însuşi.
[modifică] Efecte
- Împărtăşirea harului: unirea bolnavului cu Patima lui Christos, mângâiere, pace şi curaj pentru a suporta creştineşte suferinţele bolii sau ale bătrâneţii, pregătirea pentru trecerea în viaţa veşnică
- Iertarea păcatelor, dacă a fost imposibilă spovedania bolnavului
- Redobândirea sănătăţii, dacă acest lucru este spre mântuirea spirituală a bolnavului. Nu este vorba de un efect miraculos, ci de unul indirect: datorită interdependenţei între suflet şi trup, întărirea sufletească poate influenţa şi starea sănătăţii.
[modifică] Necesitate
Maslul nu este, în sine, absolut necesar pentru mântuirea veşnică. El este însă foarte recomandat, iar creştinul bolnav este dator să ceară acest sacrament dacă este în pericol de moarte. În anumite împrejurări însă, este necesar pentru iertarea păcatelor unui bolnav grav, în pericol de moarte, care, din cauza stării de sănătate, nu mai are puterea să se spovedească.
[modifică] Oficiantul maslului
Maslul poate fi săvârşit numai de episcopi sau preoţi.
[modifică] Subiectul maslului
Poate primi maslul orice creştin care începe să se afle în pericol de moarte din cauza bolii sau a bătrâneţii. În mod normal, este necesară spovedania prealabilă recentă. Dacă, după primirea maslului, creştinul se însănătoşeşte, iar ulterior ajunge din nou în stare gravă, poate primi maslul din nou.
[modifică] Bibliografie
- Conciliul Vatican II, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 73-75.
- Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia romano-catolică de Bucureşti 1993, nr. 1499-1532.
- Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, nr. 313-320.
- P.J. Toner, "Extreme Unction" in The Catholic Encyclopedia V, New York 1909.
- L. Ott, Grundriss der katholischen Dogmatik, Bonn 2005 (ed. a XI-a).
