Daniel Ciugureanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Daniel Ciugureanu
Dr. Daniel Ciugureanu.jpg
Daniel Ciugureanu
Date personale
Născut 9 decembrie 1885
Șirăuți, ținutul Hotin, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat 19 mai 1950 (64 de ani)
închisoarea Sighet, România
Părinți Alexandru și Ecaterina Ciugureanu
Copii Gheorghe Ciugureanu
Naționalitate  România
Cetățenie Imperiul Rus
Republica Democratică Moldovenească
România
Religie Ortodoxă
Ocupație Politician
Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești
În funcție
17 ianuarie 1918 – 27 martie 1918
Președinte Ion Inculeț
Precedat de Pantelimon Erhan
Succedat de Petru Cazacu
Ministru fără portofoliu în Guvernul României
În funcție
9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919

Premii
Partid politic Partidul Național Moldovenesc
Partidul Național Liberal (România)
Cunoscut pentru Promotor al unirii Basarabiei cu România
Profesie Medic

Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – d. 6 mai 1950, Sighet) a fost un politician român din Basarabia, deputat în Sfatul Țării, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru fără portofoliu în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare.

Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fondatorii și fruntașii Partidului Național Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România.

Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director și-a schimbat denumirea în Consiliul de Miniștri, iar ca Prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 17 ianuarie 1918. După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia în patru guverne românești în perioada 9 aprilie 1918 - 30 noiembrie 1919.

Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre oameni de seamă ai vieții politice românești din prima jumătate a secolului trecut, personalitate care a contribuit esențial la aducerea Basarabiei înstrăinate la sânul patriei-mame - România.

Daniel Ciugureanu ca și Nicolae Titulescu era de părere că nu există provincie mai românească decât Basarabia, că aceasta este o parte vie a unui corp prin care pulsează sânge din aceeași inimă. El nu putea concepe Basarabia în afara renașterii și întregirii naționale. Concepția respectivă și-a format-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor și a faptului că Basarabia, cu vitejii și cetățile ei, a constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al românilor, ci și al civilizației europene.

Din biblioteca, arhiva familiei și manuscrisele prim-ministrului Daniel Ciugureanu a rămas foarte puțin. Arhiva personală a fost distrusă de către securitate și practic totul a dispărut fără urmă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Daniel Ciugureanu a fost fiul preotului Alexandru Ciugureanu și al profesoarei Ecaterina Ciugureanu. S-a născut la 9 decembrie 1885, în satul Șirăuți, Ținutul Hotin, gubernia Basarabia (astăzi Șirăuți, Briceni, Republica Moldova). Făcând parte dintr-o familie de intelectuali, de timpuriu și-a dat seama de rostul cărții. Învățătura a început-o în familie, studiile primare le-a făcut în satul natal, cele secundare în orașul Bălți și la Seminarul Teologic din Chișinău. În 1905 a devenit student al Universității de Medicină din Kiev pe care o absolvește cu brio în 1913 cu titlul de medic chirurg-urolog. A practicat chirurgia la spitalul din satul Vorniceni, Strășeni în 1913, la spitalul din Hîncești în 1914, la Spitalul "Regina Maria"" din Chișinău în 1927, la Spitalul Clinic "Doctor Ioan Cantacuzino" din București în 1938 și la Spitalul Central "I.O.V." din București în 1944.

S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea moldovenilor/românilor din Basarabia. În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul “DEȘTEPTAREA”. Din acest cerc au făcut parte Alexei Mateevici (cel care a compus poezia “Limba Noastră”, devenită imn național al Republicii Moldova din 1994), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos, etc. Daniel Ciugureanu a fost ales președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. Acțiunile lui Daniel Ciugureanu au atras atenția autorităților ruse care în mai 1912 l-au arestat și l-au deportat în Siberia. A fost eliberat după câteva luni de detenție și s-a întors în Basarabia.

În Mai 1913 un grup de intelectuali moldoveni a fondat la Chișinău revista, iar în 1914 și ziarul Cuvânt moldovenesc, care va deveni o piesă centrală în mișcarea pentru trezirea conștiinței naționale a moldovenilor. Prima ediție a ziarului a fost tipărită la 1 ianuarie 1914, iar ultima la 7 ianuarie 1919. Proprietarul revistei și ziarului a fost Vasile Stroiescu. Primul redactor-șef a fost Nicolae Alexandri, înlocuit la 2 aprilie 1917 de către Pantelimon Halippa. Printre colaboratorii revistei și ziarului "Cuvânt moldovenesc" au fost: Nicolae Alexandri, Pantelimon Halippa, Simion Murafa, Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, Gheorghe Stârcea, Onisifor Ghibu, Teodor Inculeț etc. În Aprilie 1917 ziarul a devenit oficiosul Partidului Național Moldovenesc.

În Aprilie 1917 un grup de intelectuali și funcționari moldoveni a pus bazele Partidului Național Moldovenesc care își propunea să lupte pentru dobândirea drepturilor cetățenești și naționale pentru moldovenii din Basarabia și de dincolo de Nistru. Iată lista candidaților Partidului Național Moldovenesc pentru mandatele de deputat în Sfatul Țării după cum au fost înscriși (12 persoane): Vladimir Chiorescu, Teofil Ioncu, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Alexandru Groapă, Gheorghe Buruiană, Porfirie Fală, Anton Crihan, Teodor Corobceanu, Eufimie Popovici, Ion Codreanu (deputat) și Mihail Minciună. Surprinzător este faptul că unul din liderii Partidului Național Moldovenesc - Pantelimon Halippa a candidat pe lista socialiștilor-revoluționari.

Daniel Ciugureanu se informa mereu despre evoluția evenimentelor politice și pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, el și-a intensificat acțiunile unioniste, organizând adunări, congrese și activând în sprijinul Partidului Național Moldovenesc. La 16 mai 1917 în comuna Lăpușna, Hîncești (astăzi Lăpușna, Hîncești, Republica Moldova) Daniel Ciugureanu organizează o mare întrunire populară pe care o prezidează. Cu această ocazie se organizează secția de plasă a Partidului Național Moldovenesc.

Printre hotărârile adoptate atunci au fost:

  • Biserica din Basarabia trebuie să fie independentă. Preoții nu pot fi decât moldoveni. Slujba dumnezeiască să se facă în limba noastră strămoșească.
  • Școala trebuie să fie adevăratul izvor de lumină și știință. Toată învățătura în școlile noastre să se facă în limba strămoșească.
  • Tot pământul din Basarabia să fie dat la țărani și plugari fără plată.
  • Colonizarea pământurilor Basarabiei cu străinii să se oprească.

Președintele Adunării: D. Ciugureanu; Președintele Comitetului de voloște: V. Ungureanu; Secretarul Comitetului de voloște: M. Sarandea.

În zilele de 20-26 Octombrie 1917 a avut loc la Chișinău – Congresul Soldaților Moldoveni la care au participat aproximativ 1.000 de delegați de la diferite unități militare.

Congresul a hotărât printre altele crearea Sfatului Țării – organ suprem de conducere al Basarabiei. În acest scop a fost format un Birou de organizare din care a făcut parte și Daniel Ciugureanu. Datorită muncii pline de abnegație depusă de biroul de organizare, Sfatul Țării și-a putut deschide ședința inaugurală la 21 noiembrie 1917.

Sfatul Țării cuprindea 150 de deputați. Al 151-lea deputat a fost numit mai târziu și a fost Constantin Stere. Deputați de etnie română erau 70%.

Daniel Ciugureanu a fost delegat în Sfatul Țării din partea Partidului Național Moldovenesc ca reprezentant al Presei Naționale din Basarabia. A fost deputat în Sfatul Țării de la 21 noiembrie 1917 până la 17 ianuarie 1918. În cadrul Sfatului Țării, până în ziua în care a fost ales Prim-ministru, a fost membru în Comisia aprovizionării și contra anarhiei și în Comisia de declarații și statute.

La 17 Ianuarie 1918, Sfatul Țării a ales ca președinte al consiliului de miniștri pe doctorul Daniel Ciugureanu cu 32 voturi pentru, respectiv 25 voturi contra.

În această perioadă, fiind conducător de guvern, a respins pretențiile teritoriale ale Ucrainei care dorea să anexeze de la început nordul Basarabiei (Hotinul) și sudul Basarabiei (Bugeacul), iar mai apoi și toată Basarabia. În calitate de Prim-ministru a făcut tot posibilul ca să fie oprite omorurile, violurile și jafurile venite din partea ostașilor bolșevizați ruși, care aflându-se în retragere de pe frontul român spre Rusia, devastau moșiile moldovenilor și jefuiau populația din Basarabia. Pentru a opri dezmățul și anarhia Daniel Ciugureanu a fost nevoit să solicite ajutor Armatei Române.

La 24 Ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, iar Daniel Ciugureanu în calitatea sa de prim-ministru a salutat această decizie. În aceeași calitate a emis un act diplomatic de recunoaștere a independenței Republicii Democratice Moldovenești următoarelor state: Anglia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, Turcia, etc. Cu toate acestea, Daniel Ciugureanu nu considera că Basarabia trebuie să rămână independentă pentru totdeauna concepând starea de suveranitate ca moment preliminar pentru Unirea cu România. De câteva ori se deplasează la Iași pentru a discuta cu oficialii români chestiunile legate de Unire. A discutat personal și cu Nicolae Iorga.

La 27 Martie 1918 Sfatul Țării în frunte cu Ion Inculeț a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.


La 28 Martie 1918, a doua zi după Unire, Daniel Ciugureanu a făcut parte împreună cu Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivan din delegația care a dus la Iași ACTUL UNIRII Basarabiei cu România. Actul Unirii a fost înmânat solemn MS Regelui Ferdinand I al României. După Unire a demisionat din funcția de premier pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al Basarabiei . Conform condițiilor Unirii, Basarabia urma să aibă asigurați 2 reprezentanți proprii în guvernul românesc. Acești miniștri fără portofoliu au fost Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu.

Daniel Ciugureanu a fost ministru fără portofoliu pentru Basarabia în patru guverne: în Guvernul Alexandru Marghiloman, în Guvernul Constantin Coandă, în Guvernul Ion I.C. Brătianu (5) și în Guvernul Artur Văitoianu.

La 1 Septembrie 1919, Dr. Daniel Ciugureanu fiind Ministru pentru Basarabia în guvernul român Guvernul Ion I.C. Brătianu (5) este trimis de Ion I.C. Brătianu într-o misiune specială la Paris, la lucrările Conferinței de pace. Inițial se preconiza că va sta acolo o lună, dar șederea lui Daniel Ciugureanu la Paris în calitate de diplomat s-a întins pe mai multe luni.

La 10 Noiembrie 1919, Radu Rosetti, alături de Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu, delegați ai guvernului român, participau la o întâlnire cu Winston Churchill. După felicitările protocolare, care, în esență, subliniau efortul militar și bravura trupelor române în timpul războiului – mai ales în condițiile anarhiei bolșevice ce domnea în rândurile trupelor ruse – secretarul Ministerului de război englez vorbea despre oportunitatea unei înțelegeri cu Anton Denikin în care "și-a pus toată încrederea" și "cine îl va ajuta îi va fi prieten". Daniel Ciugureanu a pus problema garanțiilor engleze în conjunctura unei viitoare înțelegeri a guvernului român cu comandantul forțelor alb-gardiste din Ucraina. Winston Churchill nu a răspuns acestei obiecții, declinând tacit orice competență. Dar în contextul în care Anton Denikin a părăsit comanda trupelor alb-gardiste ale generalului Piotr Vranghel și a înfrângerilor suferite de acestea, potențialul aranjament nu a mai fost de actualitate.

La 19 Noiembrie 1919, Pantelimon Halippa adresează din Chișinău o scrisoare lui Ion Pelivan și Dr. Daniel Ciugureanu, aflați la lucrările Conferinței de Pace de la Paris. La 16 Noiembrie 1919 deputații și senatorii Basarabiei românești au votat o moțiune de aderare la Actul Unirii votat de Sfatul Țării. Scrisoarea trimisă oficial printr-un Ambasador conținea această moțiune.

În 1919/1920 Daniel Ciugureanu împreună cu Ion Pelivan ministru de externe al Basarabiei participă la Conferința de Pace de la Paris din 1919 și Tratatul de la Paris (1920), ca reprezentanți ai Basarabiei, unde s-a pus punctul definitiv în chestiunea Unirii Basarabiei cu România. Tot în această perioadă Daniel Ciugureanu a participat la diferite congrese la Londra și Paris unde a explicat publicului european despre unitatea națională a românilor.

După aceea a fost ales parlamentar în repetate rânduri:

  • Deputat de Chișinău (1919)
  • Deputat de Cetatea Albă (1922)
  • Vicepreședintele Camerei Deputaților (1922-1923)
  • Depuatat de Lăpușna (1926)
  • Deputat de Hotin (1933)
  • Senator de Tighina (1935)
  • Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare (1936-1937)

Se stabilește cu traiul la București în 1932. După cedarea Basarabiei către URSS în iunie 1940, circa 120.000 de basarabeni și bucovineni s-au refugiat în capitala României și în alte locuri din țară. La București s-a înființat – Cercul Basarabenilor. Conducerea cercului avea următoarea componență: președinte de onoare – Ion Inculeț, președinte executiv – Daniel Ciugureanu, vicepreședinți – Gherman Pântea și Nicolae Bosie-Codreanu, membrii – Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petre Cazacu și alții. Acest cerc a avut ca scop ajutorul material al refugiaților basarabeni și plasarea lor în câmpul muncii.

În ianuarie 1942 este mobilizat pe front în calitate de medic-militar. I se atribui gradul de căpitan. Se pensionează în 1946.

La 5/6 Mai 1950 a fost arestat și potrivit lui Constantin C. Giurescu și lui Ion Nistor cu care a fost transportat în aceeași dubă la Sighet, ar fi murit la 6 mai 1950, la Turda, în timpul transportării foștilor demnitari spre Închisoarea Sighet. În duba care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie cerebrală. A fost dus la Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19 Mai 1950, în Închisoarea Sighet.

Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe suspecte, având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în contumacie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior fiind arestat împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică la 5/6 mai 1950 Noaptea demnitarilor. Se presupune că a fost îngropat în "cimitirul sărăcilor" de la Sighet, locul real unde se află cadavrul său nefiind cunoscut până în prezent. Informațiile oficiale privind decesul său dovedindu-se a fi un fals grosolan. La Memorialul Sighet feciorul său Gheorghe Ciugureanu a ridicat o Troiță în memoria Martirului neamului român Daniel Ciugureanu. Troița lui Daniel Ciugureanu se află alături de Troița altui Martir al neamului român Iuliu Maniu. La Mănăstirea Cernica Gheorghe Ciugureanu a ridicat un Cenotaf (mormânt fără oseminte) pentru Daniel Ciugureanu. Cenotaful se află între mormintele lui Ion Pelivan și Pantelimon Halippa.

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Scriitor publicist[modificare | modificare sursă]

Daniel Ciugureanu a publicat alături de Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile Goldiș, Simion Mehedinți, Dimitrie Gusti, Onisifor Ghibu și alții. Publică mai  mult în reviste pentru probleme sociale și economice, una din ele fiind revista “Societatea de mâine“, editată între 1925 -1930.

Medic[modificare | modificare sursă]

Dr. Daniel Ciugureanu a progresat și profesional ca medic chirurg-urolog, ajungând medic primar la Spitalul "Regina Maria" din Chișinău (1927), medic primar la Spitalul Clinic "Doctor Ioan Cantacuzino" din București (1938) și medic primar la Spitalul Central "I.O.V." din București (1944). În 1942 este mobilizat la război ca medic militar în grad de căpitan. A salvat multe vieți omenești activând în calitate de chirurg chiar pe front. A operat chiar și unicul său fiu, care a fost rănit pe front. A terminat cariera de medic militar în 1945 cu gradul de colonel. S-a pensionat în 1946.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Lista de decorații a lui Daniel Ciugureanu:

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Efim Tarlapan "Daniel Ciugureanu, un prim-ministru al neamului nostru și al neamurilor mele". Front Cover. Labirint, 2010 - Moldova - 40 pp. ISBN: 978-9975-948-22-7
  • Nuțu Roșca "Basarabia și ministru întregitor al Basarabiei", Prut Internațional, 2010


Funcții politice
Predecesor:
Pantelimon Erhan
Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești
17 ianuarie 1918 - 27 martie 1918
Succesor:
Petru Cazacu