Gheorghe Tudor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe (Iorgu) Tudor
1938 - Tudor Gheorghe.jpg
Gheorghe Tudor, deputat în Sfatul Țării
Date personale
NăscutS.V. 19 ianuarie/S.N. 1 februarie 1885
Stăncăuți, județul Bălți
Decedat7 decembrie 1974[1]
București
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
OcupațiePolitician

Gheorghe (Iorgu) Tudor (n. S.V. 19 ianuarie/S.N. 1 februarie 1885[2], Stăncăuți, județul Bălți – d. 7 decembrie 1974, București) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 1917-1918[3].

Studii[modificare | modificare sursă]

A avut studii secundare[3].

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În cadrul Congresului Ostășesc din 20 octombrie 1917 a fost propus deputat în Sfatul Țării din partea județului Chișinău. În ședința Sfatului Țării din 16 martie 1918 a protestat împotriva intervenției Ucrainei de a cuprinde între limitele sale anumite zone nordice și sudice ale Basarabiei, spunând: „Cui îi e dragă Ucraina, drum bun peste Nistru”. [4].

În cadrul Sfatului Țării a avut următoarele funcții: secretar în Comisia Constituțională (18 mai — 27 noiembrie 1918), membru în Comisia a II-a de Redactare și membru în Comisia de Lichidare. A fost deputat de la 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918, când a și votat pentru Unirea cu Patria Mamă[4].

După 1918 a fost consilier municipal și județean și ajutor de primar la Chișinău (1932 — 1933). La 28 iunie 1940 s-a refugiat în România, după care, în 1941 a revenit în Basarabia până în 1944 când a revenit în România, unde va rămâne până la sfârșitul vieții[4].

Activitatea publicistică[modificare | modificare sursă]

A fost gazetar. În 1906 a fost unul din colaboratorii publicației „Luminătorul”, revista lui V. Gurie Grosu. În 1912 a fost inițiatorul și redactorul periodicului „Făclia”, iar un an mai târziu a fost colaborator al gazetei „Cuvînt moldovenesc”. În 1917 a inițiat și redactat ziarul „Soldatul moldovan”, cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Comitetul Ostășesc din Chișinău, comitet din care făcea parte[3].

Publicația „Cuvînt moldovenesc” a fost responsabilă de inițierea unei intense propagande printre ostașii români basarabeni răniți pe front, pe care îi îndemna să răspundă ofițerilor sau subofițerilor români basarabeni, veniți să-i reorganizeze în companii separate[3].

A fost și vicepreședinte al Societății scriitorilor, secția Basarabia. A editat, în afară de ”Făclia serii” și „Soldatul Moldovean”, publicațiile: „Generația noastră”, „Pămînt și voie”, „Moldova de la Nistru”, „Poetul”, „Pe drumuri noi”, „Itinerar”, la ultima fiind și director. A publicat sub pseudonimele : Iuriu Iujni, Gh. Stîncă, Iorgu Virtej[4].

Decorații[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Haiducul, 1904
  • Nopți amoroase, 1905
  • Muza românească, 1917

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „98 ani de la Unirea Basarabiei cu România”. . 
  2. ^ „Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică”. Petcu Marian. . 
  3. ^ a b c d Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 100.
  4. ^ a b c d Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 101.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chiriac, Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Figuri contemporane din Basarabia, vol. III, Editura ARPID, Chișinău, 1939
  • Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998
  • Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998
  • Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929

Legături externe[modificare | modificare sursă]