Gherman Pântea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gherman V. Pântea
Gherman Pântea (1894-1968).jpg
Date personale
Născut13 mai 1894(1894-05-13)
Zăicani, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)
București, RS România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
avocat
om politic Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruImperiul Rus
Republica Democratică Moldovenească
România
RamuraArmata Imperială Rusă
Armata Basarabiei
Forțele Terestre Române
Ani de serviciu1915–1917
1917–1919
1941
GradulPodporucik
Maior
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Sfântului Gheorghe
Ordinul Sfântului Vladimir
SemnăturăGherman Pântea signature.JPG
Semnătură
Gherman Pântea signature.JPG

Gherman Pântea (n. 13 mai 1894 Zăicani, județul Bălți – d. 3 februarie 1968, București) a fost un autor, director general (ministru) al apărării în Guvernul Basarabiei, licențiat în drept, militar și om politic român din Basarabia, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău (de trei ori) și primar general al Odesei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul avocatului Vasile Pântea și a Ioanei Pântea, având gradul de locotenent în Armata Imperială Rusă unde a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, fiind translator pentru trupele ruse si cele române pe frontul român.[1] În Basarabia Pântea a luat parte la întâlnirile Bolșevicilor, împreună cu Ion Buzdugan.[2]

Până la venirea trupelor române în Basarabia, provocată de încercarea RUMCEROD-ului de a aresta deputații pro-români ai Sfatului Tării și preluarea puterii prin mijloace militare, a fost, împreună cu Ion C. Inculeț și Pantelimon Erhan, filorus și anti-unionist,[3][4] aceștia fiind acuzați de Blocul Moldovenesc de atitudine pro-rusă, acuzatie în urma căreia G. Pândrea și P. Erhan iși dau demisia.[4]

La 27 martie/9 aprilie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România.

După 1945, având în vedere că fusese primar pe timpul războiul al orașului Odesa, capitala așa-zisului Guvernământ al Transnistriei, autoritățile au încercat să-l învinovățească de masacrele și deportările din timpul războiului și în 1952 este condamnat la 10 ani de detenție, dar în anul 1955 a fost amnistiat. Realitatea este că, departe de a sprijini crimele regimului antonescian, Gherman Pântea a încercat să oprească deportările evreilor, a încurajat normalizarea relațiilor economice din oraș și a încercat să colaboreze pașnic cu vechii funcționari sovietici (tendința regimului de la București fiind aceea de a-i înlocui peste tot pe aceștia cu funcționari români lipsiți de pregătire sau de cunoașterea limbii locale).[6]

În 1968 a murit în circumstanțe misterioase (a căzut mort după ce a băut o ceașcă de cafea într-o cafenea).

În prezent numele său îl poartă o stradă din sectorul Rîșcani din Chișinău.

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Rolul organizațiilor militare moldovenești în actul unirii Basarabiei (1932)
  • Unirea Basarabiei (1943)
  • Mai este autorul unor memorii foarte prețioase până azi rămase în manuscris.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin, p.35-36
  2. ^ Suveică, Svetlana (). Basarabia în primul deceniu interbelic (1918–1928): modernizare prin reforme. Editura Pontos. p. 68. 
  3. ^ „Unirea Basarabiei cu Regatul român.Studiu relativ la implicarea militarilor”. Accesat în . 
  4. ^ a b „27 Martie 1918, Unirea Basarabiei cu Ţara, prima verigă în înfăptuirea României Mari (2)”. Accesat în . 
  5. ^ Basarabeanul care a reconstruit orașul Odessa din temelii
  6. ^ Vladimir Solonari. „A conspiracy to murder: explaining the dynamics of Romanian 'policy' towards Jews in Transnistria”. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gherman Pântea



Predecesor:
Vasile Bârcă
(prima oară)
Primar al Chișinăului
(prima oară)

1923

Succesor:
Nicolae Bivol
(prima oară)


Predecesor:
Sebastian Teodorescu
Primar al Chișinăului
(a doua oară)

19271928

Succesor:
Ion Negrescu


Predecesor:
Constantin Ionescu
Primar al Chișinăului
(a treia oară)

1932

Succesor:
Dimitrie Bogos