Sari la conținut

Serghei Donico-Iordăchescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serghei Donico-Iordăchescu
Date personale
Născut1889[3] Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus[3] Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Chișinău, România[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
ofițer militar Modificați la Wikidata
Membru al Sfatului Țării
În funcție
1917 – 1918
Vicedirector al Directoratului de Interne al RD Moldovenești
În funcție
9 April 1918 – 1 December 1918[1]
Prim-ministruPetru Cazacu

Partid politicMenșevic 
PSDMR 
Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (Menșevic)[*]  Modificați la Wikidata
Alma materȘcoala de cavalerie Nicolae[*][2]

Serghei Donico-Iordăchescu (sau Donică-Iordăchescu, n. 1889, Chișinău, Imperiul Rus – d. , Chișinău, România) a fost un politician moldovean, membru al Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești.

Serghei Donico-Iordăchescu s-a născut în 1889 în Chișinău, în familia unui moșier ruinat. A urmat o carieră militară, fiind trecut în retragere cu gradul de maior.[4]

Sfatul Țării

[modificare | modificare sursă]

În cadrul Sfatului Țării, Serghei Donico-Iordăchescu, care era menșevic, a fost vicepreședinte al Comisiei Constituționale (de la 27 iulie până la 27 noiembrie 1918) și membru al Comisiei de redactare.

Donico-Iordăchescu l-a criticat pe Ion Pelivan și faptul că, la negocierile cu România, nu au fost prezenți reprezentanți ai tuturor grupărilor din parlamentul moldovenesc:

„Guvernul nu îndeplineşte dorinţele deputaţilor [...] a refuzat să-i ia cu sine pe reprezentanţii fracţiunilor [...]. La noi nu parlamentul dictează Guvernului, ci Guvernul – parlamentului.”

[5]

El a susținut trimiterea unei delegații la Kiev, pentru a rezolva disputele teritoriale cu Republica Populară Ucraineană:

„Noi, țăranii, am fost învinuiţi de lipsa patriotismului. Nu este corect. Noi totdeauna am militat pentru unitate (replică de pe scaunele Blocului Moldovenesc: “cu Rusia” – I. L.), dar încă n-am văzut ca cineva dintre acei care se numesc moldoveni, să-şi arate prin fapte dragostea lor pentru acest popor.”

[6]

El a fost unul din membrii Sfatului Țării care s-a abținut de la votul de Unire a Basarabiei cu România, dar, ulterior, a fost printre semnatarii actului unirii.[7] După unire, a făcut parte din guvernul autonom moldovenesc din cadrul României, condus de Petru Cazacu, ca vicedirector al Directoratului de Interne din Basarabia (9 aprilie 1918 - 1 decembrie 1918).[8]

El a decedat în 1932 în Chișinău, fiind înmormântat în cimitirul central.[9]

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ 86+3=89 - numărul semnatarilor Actului Unirii | Timpul, www.timpul.md, Arhivat din original în , accesat în  
  2. ^ a b c d (PDF) https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/111-119_7.pdf.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b https://vipmagazin.md/11-fete-ale-chisinaului-de-ieri/.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Redactia, VIP Magazin (), 11 fețe ale Chișinăului de ieri - VIP Magazin, VIP Magazin 
  5. ^ Basarabia în anii 1917-1918 (XXIV): Hotărîrea Sfatului Țării de alipire a Basarabiei la România. Desființarea Republicii Moldovenești, RĂZBOIUL PENTRU TRECUT / ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ,  
  6. ^ Basarabia în anii 1917-1918 (XXIV): Hotărîrea Sfatului Țării de alipire a Basarabiei la România. Desființarea Republicii Moldovenești, RĂZBOIUL PENTRU TRECUT / ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ,  
  7. ^ 86+3=89 - numărul semnatarilor Actului Unirii | Timpul, www.timpul.md, Arhivat din original în , accesat în  
  8. ^ 86+3=89 - numărul semnatarilor Actului Unirii | Timpul, www.timpul.md, Arhivat din original în , accesat în  
  9. ^ https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/111-119_7.pdf

Legături externe

[modificare | modificare sursă]